Lucrarea lui Iisus Hristos cea veche şi cea nouă
S-au scris foarte multe lucruri despre viaţa şi faptele lui Iisus Hristos. Unele au fost adevărate, altele mai puţin. Important este că timpurile s-au schimbat şi multe lucruri care erau atunci când El a venit pe Pământ nu mai coincid cu ceea ce este astăzi.
În acei ani, El s-a adresat unei omeniri diferite şi ideile pe care le-a expus erau mult diferite de cele de azi. Atunci El a vorbit unor grupuri relativ mici de oameni, care de cele mai multe ori erau needucate şi superstiţioase. În zilele noastre El se adresează unor oameni educaţi, instruiţi, capabili să reflecteze şi să poată lua decizii proprii. Funcţia Sa este acum mai degrabă de învăţător decât de mântuitor.
În timpurile venirii Sale pe Pământ oamenii trăiau într-o grea suferinţă, birurile erau mari iar bolile fără sfârşit. De altfel, şi credinţa era destul de slabă. Chiar şi structura aurică a oamenilor acelor timpuri era diferită de aceea a celor de azi.
Jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos a ajutat la crearea unui om de tip nou.
Datorită problemelor prin care treceau, oamenii au văzut în Iisus un mântuitor care a venit să-i elibereze de sub robie, să le curme suferinţele şi să-i ajute să trăiască mai bine.
Adevăratul lui scop, chiar şi în acele timpuri, a fost de învăţător. El a venit în acele timpuri de mari încercări să spună oamenilor că ei sunt singurii lor salvatori şi că doar credinţa îi poate mântui. Neînţelegând adevărata intenţie a lui Iisus, prin necunoaşterea lor, acei oameni au hotărât jertfirea Sa.
Adevărata intenţie a lui Iisus şi a venirii Sale a fost RENAŞTEREA, în niciun caz moartea. Prin ideea de înviere El a vrut să arate omenirii că fiecare om se poate mântui prin propria sa credinţă. Ne-a învăţat că este mai bine să sacrificăm ceva inferior pentru a obţine ceva superior şi că nimic nu se rezolvă fără sacrificii şi mult efort.
S-a considerat că trecând atâta timp de atunci, omenirea a evoluat. A venit timpul să se înţeleagă adevăratul scop al lui Iisus, acela de învăţător al omenirii. Deşi trăim timpuri în care tehnologiile sunt avansate, încă mai există oameni care găsesc în Iisus un salvator, chiar dacă au cunoaşterea necesară de a deveni propriii lor salvatori. Cerul apreciază mult efortul, deci cu toţii trebuie să depunem eforturi pentru a trăi mai bine şi a gândi pozitiv.
Este un timp al marilor transformări, al renaşterii şi al trezirii la viaţă. Nu mai trebuie să-L căutăm pe Iisus în ceruri sau numai în biserici, trebuie să-L regăsim cu toţii în inimile noastre, pentru că numai El poate să ne ajute să ne aducem în armonie mintea cu inima. Altfel, noi vom lucra mai departe ori numai cu mintea, devenind nişte persoane logice şi neîncrezătoare, ori numai cu sentimentele, care ne pot înrobi. Alinierea minţii cu inima este posibilă atunci când adevăratul lăcaş al lui Iisus se află în inima ta. Mai multe inimi trebuie să pulseze în acelaşi timp pentru ca lucrurile din jurul nostru să se schimbe.
Atâta timp cât noi vom crede că numai mersul până la biserică şi înapoi ne poate mântui, nelăsând să se clădească o biserică în inima noastră, vom rămâne destul de mici. E timpul ca de data asta, Iisus să se manifeste ca un Mesia colectiv. Mai multe inimi într-o singură bătaie, altfel lucrurile din jurul nostru nu se vor schimba cu adevărat.
Învăţăturile din acele timpuri vechi au pregătit timpurile noi ce aveau să vină.
Iisus cunoaşte foarte bine nivelul de conştiinţă al omenirii. El vine să schimbe lumea prin noi înşine. Ştie că în lume există suficienţi oameni prin care se poate realiza această transformare. Este nevoie ca oamenii să devină conştienţi de natura lor divină. La rândul Său, Iisus îşi realizează una din principalele Sale sarcini, aceea de a instaura iubirea divină în adevăratul ei sens. Prin revărsarea Principiului Hristic în inimile oamenilor şi cu cât această energie va fi mai activă în noi, cu atât vom deveni mai capabili să iubim.
Iubirea este o forţă activă care transformă şi ajută la trezire. Iisus este cel care a venit să-l înveţe pe om iubirea, acea iubire care te ajută să unifici totul. Prezenţa Sa în timpurile noastre este absolut necesară. Lipsa de iubire şi proasta înţelegere a acestui sentiment a dus la declanşarea marilor probleme din ziua de azi.
Dezideratul important al lui Iisus este eliminarea culpabilizării şi a fricii, purificarea inimilor şi a minţilor oamenilor. Impunerea de ideologii şi credinţe false create de oameni şi în acelaşi timp aşteptarea pedepsei în urma păcatelor a avut ca rezultat frica. Unul dintre cele mai mari beneficii aduse omenirii de Iisus este posibilitatea creşterii conştiinţei cu privire la ce trebuie să facă şi în a accepta noul.
Lumea trebuie să-şi schimbe mentalitatea în privinţa imaginii lui Dumnezeu care i s-a părut un personaj atotputernic, răzbunător şi mânios la înfăptuirea unor greşeli. Trebuie să acceptăm ideea că suntem fiinţe spirituale şi că nu există nimic rău în noi. Nu este deloc necesar să trăim în vinovăţie şi frică.
Oamenii trebuie să se iubească unii pe alţii, să înceteze să se mai lupte între ei şi să nu mai emită idei de separare şi lăcomie. Suntem cu toţii răspunzători de ceea ce se întâmplă în lume, cu toţii producem forme-gând. Starea bună a planetei noastre depinde şi de conţinutul bun al gândurilor noastre. Trebuie să înţelegem că este necesar să gândim curat.
Gândirea clară ne ajută să devenim mai sănătoşi şi mai responsabili de tot ce este în jur. Gândirea corectă duce la acţiunea corectă.
Iisus lucrează alături de Ierarhia Luminii la dezvoltarea conştiinţei umane într-un ritm care să permită ca schimbările să se producă cât mai repede posibil.
Împărăţia Cerului este în voi – spunea Iisus, şi este timpul să conştientizăm asta. El spune acum: Eu pot şi singur, dar mi-e mai bine cu voi, sau Ce te faci că pe Mine m-ai ales, dar Eu sunt atât de sărac…Cu cine îi este lui Iisus mai bine alături de El şi de ce cei care îl aleg pe El sunt destul de săraci ca şi El? De ce este Iisus sărac?
Am să vă dau eu prieteni un răspuns – este sărac din cauza lipsei iubirii voastre. Pe acest Pământ El nu are nevoie de averi, ci de iubirea voastră a tuturor.
Inima Lui trebuie să se unească cu inima voastră spre a salva Pământul. Sunteţi pregătiţi pentru asta? El este.
articol de Maria Cristina Stroiny


Sentimentul de frica si vinovatie este cultivat cel mai mult de biserica la slujbe. Nu mi-a placut de cand eram copil ce auzeam acolo, de-asta o vreme m-am indepartat.Inima mea de copil nevinovat nu accepta asemenea cuvinte.Acum cand ascult slujba la biserica tot timpul schimb cuvintele preotului cand spune ” …cu frica sicu ..(nu-mi aduc aminte)…sa ne apropiem.”.Eu le transform in ” …cu iubire “. Greseala este a capetelor care se cred luminate si care prin mijloace la nivel subconstient creeaza o stare nefericita maselor de oameni.