AgniAstroTerapii

Ce bine ar fi dacă am răspunde cu toţii la chemarea sufletului nostru de a servi! Mulţi sunt cei chemaţi, dar mai puţini sunt cei aleşi. Mai degrabă am putea spune “mulţi sunt cei chemaţi, dar puţini sunt aceia care răspund…”

Mă întreb ce ar face omenirea dacă ar şti că prin programul de servire ar putea să anuleze nenumărate vieţi pe care ar trebui să le petreacă pe Pământ. Mulţi oameni cunosc acest lucru dar nu îl pun în aplicare.

De fapt, omul se încarnează pentru a evolua. Programul de servire este un mod de a evolua. Cum o face, depinde de fiecare. Ştim cu toţii că trăim timpuri grele dar mai ştim şi cum să le facem să fie şi mai grele. Vrem să fim cu toţii ajutaţi şi salvaţi de Dumnezeu, iar dacă s-ar putea, să nu depunem niciun efort pentru asta.

Atâta timp cât nu o să deschidem inima noastră pentru cei din jur, să nu ne aşteptăm ca inima lui Dumnezeu să se deschidă spre noi.

Nu trebuie să aveţi o misiune foarte importantă, puteţi ajuta acolo unde sunteţi. Nu toţi cei care servesc îşi dau seama că fac acest lucru. Pentru ei totul pare obişnuit. Nenumăratele lor vieţi de servire i-au împins înspre asta.

Există mulţi oameni în lume care servesc, dar nu gândesc că ce fac ei este servire. Ei nici nu ştiu că sunt discipoli şi iniţiaţi. Ei servesc. Când îi întrebi de ce o fac, îţi răspund că ceilalţi au nevoie de ajutor. Ei văd nevoile lumii şi răspund acestora.

Nevoile lumii sunt atât de mari, însă cei care aplică Planul Cerului pe Pământ sunt atât de puţini…Fiecare dintre noi este o părticică din acest Plan. Dacă unii dintre noi nu îşi realizează porţiunea lor, Planul nu se poate aplica.

Cu toţii deţinem anumite aptitudini şi haruri pe care le-am dobândit în vieţile anterioare. Prin asta ne demostrăm unicitatea. Trebuie cu toţii să ştim că niciun alt individ, oricât de dotat ar fi, nu poate să îndeplinească porţiunea noastră de Plan acordată de divinitate.

Este de înţeles că fiecare om îşi are datoriile sale familiale pe care trebuie să le îndeplinească. Modul în care el îşi realizează aceste datorii, în alternanţă cu servirea lumii, ne arată nivelul său evolutiv.

Este bine să vă asumaţi sarcini mai mici, dar să le faceţi corect şi mai apoi să preluaţi şi sarcini mai mari.

Pentru majoritatea oamenilor, cuvântul sacrificiu este asociat ideii de dificultate, de jertfă şi suferinţă. Lucrurile nu stau însă aşa. Sacrificiul este transformarea materiei într-o altă formă de materie, a unei energii într-o altă formă de energie. Ne lipsim de un lucru ca să obţinem ceva mult mai bun în schimbul lui, iată ce este sacrificiul.

Cât timp veţi gândi că sacrificiul vă produce suferinţe, nu aveţi nicio motivaţie să vă sacrificaţi. Ar trebui totuşi să priviţi în jur. Pentru ca vouă să vă fie bine în fiecare zi şi noapte, trudesc mulţi semeni de-ai voştri. Să nu mai spunem de munca fiinţelor din invizibil…Ei nu gândesc că se sacrifică, ci sunt fericiţi că pot face asta, însă aceste simţăminte depind şi de nivelul nostru evolutiv. Dacă a vă sacrifica pentru alţii este o problemă pentru voi, înseamnă că mai aveţi de crescut.

Un adevărat iniţiat nu gândeşte că ajutând lumea în mod altruist, din inimă, face un sacrificiu. De fapt, lumea va avea mereu ceva de sacrificat, ceva inferior pentru a obţine ceva superior.

În fiecare zi a vieţii noastre pierdem şi câştigăm ceva, de obicei pierdem pentru a învăţa detaşarea şi câştigăm experienţă. Mulţi dintre noi nu înţeleg cât de utile sunt pentru evoluţie detaşarea şi experienţa. Cei care au mai crescut ceva ar trebui să-i înţeleagă pe confraţii lor, fiindcă mai ieri erau şi ei aşa. Modul în care acceptăm lumea şi relaţionăm cu ea ne relevă nivelul evolutiv.

Unii oameni nu doresc să sacrifice nimic din natura lor inferioară, de aceea sunt la infinit elevi ai şcolii suferinţei. În schimb, nu putem obţine nimic fără a face un sacrificiu, căci prin el primim vindecarea şi transformarea.

Sacrificiul este adevărata transmutaţie alchimică.

Cu adevărat omul este un magician, căci scopul său este spiritualizarea materiei. În interiorul său, fiecare om ştie să realizeze acest lucru, dar puţini sunt aceia care îl pun în aplicare. Am adunat în fiinţa noastră mult balast, iar unii dintre noi păstrează acest lucru cu străşnicie. De aceea mulţi oameni se confruntă cu mari încercări şi decepţii, tocmai pentru a purifica acest balast care blochează calea evoluţiei.

Din nefericire pentru moment, omul nu îşi arde propria natură inferioară, ci trupul său fizic. De aceea mulţi oameni sfârşesc mai devreme decât ar trebui.

Trupul nostru este un templu pe care Domnul ni l-a dăruit pentru a-l păstra în condiţii bune. Cum o facem, depinde de fiecare dintre noi.

Toţi suntem unici şi, prin puterea noastră şi ajutor de la Dumnezeu, într-o zi, diferită pentru fiecare, vom deveni una cu divinitatea.

Cu toţii căutăm perfecţiunea, dar mai întâi trebuie să lucrăm cu interiorul nostru pentru a activa toate procesele alchimice pe care le avem la îndemână spre propria noastră eliberare.

Consideraţi că viaţa voastră se aseamănă cu un tren. Într-un vagon adunaţi toate nefericirile şi suferinţele prin care aţi trecut. Închideţi acest vagon şi lăsaţi-l să meargă mai departe. Consideraţi că într-un alt vagon aţi adunat cele mai mari bucurii şi rezultate bune din viaţa voastră. Închideţi şi acest vagon şi lăsaţi-l să meargă mai departe. Ce vă faceţi că într-o zi va trebui să coborâţi din tren? Cu toţii vom coborî din tren într-o zi. Dar depinde cum o facem şi cu ce bagaj plecăm după noi.

Sunteţi cu toţii unici şi aveţi discernământul necesar cum să o faceţi. Depinde numai de voi!

articol de Maria Cristina Stroiny