AgniAstroTerapii

Privesc atent oamenii în fiecare zi. Sunt cu toţii atât de diferiţi! Diferită este şi gândirea lor şi felul în care văd lucrurile.

Şcolile iniţiatice ar putea explica uşor de ce se întâmplă asta. În primul rând trebuie să luăm în seamă nivelul evolutiv al fiecăruia ca spirit, familia, locul natal, şi, foarte important, modul în care fiecare om acceptă sau nu ceea ce se întâmplă în jurul său. Mai poate fi vorba şi de cunoaştere sau ignoranţă.

Omul ce prezintă un nivel evolutiv scăzut nu va avea o înaltă credinţă. Acest lucru se învaţă şi se înţelege în timp şi are nevoie de exersare. Mentalul, spiritul şi trupul ni s-au dat pentru a exprima fiinţa lui Dumnezeu în gândire, vorbire şi acţiune. Onestitatea mentalului conduce la corectitudine în exprimare şi la acţiuni cinstite. Mentalul este acela care ne conduce pe un drum greşit.

Pacea, mulţumirea, fericirea şi graţia sunt calităţile inimii. Marea problemă a omenirii este că mentalul şi inima nu funcţionează armonios, adică nu sunt aduse în armonie. Mentalul trebuie deschis spre bine indiferent de ce ne oferă viaţa, iar atunci când practicăm seninătatea, apar liniştea şi detaşarea. Practicarea detaşării îl ajută pe om să obţină echilibrul. Altfel, stările proaste din fiecare zi ar putea distruge echilibrul, iar acolo unde se întâmplă acest lucru apare boala.

Adevăraţii vindecători spirituali permit lui Dumnezeu să lucreze prin ei, însă ei trebuie să rămână detaşaţi atât de cauză – de voinţa lui Dumnezeu, cât şi de efect – vindecarea unei anumite persoane. De aceea este important să rămână detaşaţi atât de succes cât şi de eşec. Unele persoane primesc vindecarea iar altele nu, şi asta nu depinde numai de vindecător. De fapt, nu oamenii sunt aceia care vindecă, ci Domnul este cel care face asta.

A învăţa detaşarea este o artă. Noi suntem cu toţii observatorii creaţiei lui Dumnezeu, iar prin detaşare accesăm mai uşor misterele vieţii.

Fiecare om îşi are propria sa bogăţie pe care nimeni şi nimic nu i-o poate lua. Realizarea sa ca Om Adevărat, ca propriul său stăpân – aceasta este adevărata bogăţie a omului. Celelalte bunuri obţinute sunt trecătoare.

Oamenii doresc ca cineva din exterior să-i elibereze de toate suferinţele lor. Însă cu adevărat numai detaşarea îi poate elibera. Destinul nostru este acela de a fi liberi. Ataşamentele duc la pierderea libertăţii, în schimb detaşarea oferă libertatea. “Lăsaţi copiii să vină la mine” – spunea Iisus. În timpul copilăriei cu toţii suntem detaşaţi, iar cu cât devenim maturi pierdem frumuseţea vieţii, datorită ataşamentelor pe care le dezvoltăm.

Dacă vrem cu adevărat să-l cunoaştem pe Dumnezeu va trebui să renunţăm la toate ataşamentele. Acest lucru pare uşor de înţeles, dar greu de pus în practică.

Cât timp trăieşte, un om se ataşează de persoanele din jurul său, devine posesiv şi le îngreunează viaţa. El pierde astfel o mare cantitate de energie şi suferă. Într-o zi va înţelege că nu poate deveni stăpânul nimănui şi că a produs în jur multă nefericire. Altul nu este ataşat de persoanele din jur, chiar nu dă doi bani pe ele, în schimb este interesat de valori materiale. Munceşte, se luptă să adune la nesfârşit, aduce spre el nenumărate poveri, iar în final moare şi pierde toată truda sa.

Ce putem să înţelegem din aceste două exemple: în niciun caz să nu credeţi că Şcolile Iniţiatice vă învaţă să vă urâţi semenii sau valorile materiale. Aici noi vorbim de cu totul altceva: trebuie să iubim persoanele şi bunurile din jurul nostru detaşat, banii să stea în sertare sau în conturi, iar nu în inima voastră. Cât despre cei pe care o să-i plictisiţi cu iubirea şi obsedarea voastră, să ştiţi că vor căuta orice cale de a scăpa de voi, căci şi ei doresc libertatea. Iată deci de ce trebuie cultivată detaşarea. Iisus spunea “Iubiţi-vă aproapele ca pe voi înşivă”, dar cum ne iubim pe noi înşine?

O mare parte a omenirii manifestă egoism, este interesată numai de binele personal. O altă parte nu se apreciază deloc, punând tot timpul pe altcineva înaintea lor. În ambele cazuri se fac mari greşeli. Egoismul te pune în legătură cu planurile inferioare, iar lipsa de încredere în sine slăbeşte aura, ceea ce poate duce uşor la boală sau atacuri malefice.

Lipsa iubirii de sine are legătură cu lipsa iubirii de Dumnezeu. De aici şi separarea. Atâta timp cât omenirea va dori să continue în acest ritm, separarea va continua să existe. Va trebui să înţelegem cine suntem şi că natura noastră este divină. Conştientizând acest lucru, va trebui să ne comportăm ca atare.

Mai trebuie înţeles că detaşarea nu înseamnă indiferenţă sau iresponsabilitate. Detaşarea vă ajută să acţionaţi fără a vă lega de acţiunea voatră. A fi capabil să vezi suferinţa şi să nu pleci de la locul respectiv, să o trăieşti ca şi cum ar fi a ta proprie, să ajuţi şi în acelaşi timp să fii detaşat, un spectator în afara evenimentului, aceasta este diferenţa între ataşament şi detaşare.

Rezultatul servirii eficace se realizează numai prin detaşare.

Spiritualitatea nu este ceva ce poate fi dezvoltat de voi în alţii. Ea se manifestă unic la fiecare persoană în parte numai dacă sunt asigurate condiţiile corecte pentru creşterea ei. Să nu avem pretenţia să vedem creşterea altora atâta timp cât nu am făcut acest lucru cu noi înşine şi nu am devenit un exemplu.

Nu este uşor să devii propriul tău stăpân. Acest lucru depinde mult şi de graţia divină. A deveni propriul tău stăpân înseamnă să te întăreşti în tine, să ai încredere în propria persoană şi să faci alegeri ca atare. Trebuie să ajungi să-ţi controlezi manifestările, dar şi corpurile din care eşti construit de divinitate. În structura corpurilor noastre subtile se află mici particule aurii şi argintii, denumite pitrişi lunari şi solari, care controlează prin mişcarea lor aceste corpuri. Iniţierea acordată de divinitate şi fiecare etapă a ei te ajută să poţi controla vieţile acestor mici elemente ce stau la baza corpurilor tale subtile (a aurei), mai bine zis să poţi ţine frâul propriei tale conduceri.

Lucrarea este susţinută din interior, căci Iisus trebuie să locuiască în inima ta. Când acest lucru se realizează înseamnă că toate învăţăturile pământene au fost asumate şi urmează să trăieşti o nouă etapă, o altă misiune.

Trăim timpuri în care căile tuturor posibilităţilor ne sunt deschise, depinde numai de noi.

Când devenim propriul nostru stăpân putem servi lumea cu detaşare, devenim un exemplu de urmat şi vom vedea schimbări în jurul nostru. A deveni Om Adevărat sau propriul tău stăpân este oportunitatea acestor timpuri. Vreţi ca lumea din jurul vostru să se schimbe, atunci faceţi această schimbare cu voi, şi să nu vă miraţi dacă în jurul vostru lumea se va schimba.

Sunt destui oameni care plâng când văd nenorocirile lumii şi nu fac nimic pentru a schimba ceva, nici măcar la ei. În schimb există oameni despre care faptele vorbesc, care aplică în fizic tot ce cunosc pentru a ajuta lumea. Tu, prietene, cel ce citeşti aceste rânduri, din ce categorie faci parte? Eşti pregătit să devii propriul tău stăpân?

articol de Maria Cristina Stroiny

2 răspunsuri la “Arta de a deveni propriul tău stăpân”