AGNIASTROTERAPII – Viitorul începe azi!

La îndrumarea Maeştrilor Luminii, în prag de sărbătoare am pornit spre Pădurea Hoia Baciu din Cluj. Auzisem şi citisem multe lucruri despre acest loc. Pe drum, în autocar, am citit materiale despre această pădure care relatau stările trăite de unele persoane ce străbătuseră aceste locuri.

Cu câtva timp înainte de plecare, împreună cu Maeştrii de Lumină şi colegii din fizic, am stabilit poarta de intrare în pădurea Hoia Baciu, căci este foarte important pe unde intri în acest loc. Ni s-a comunicat că în centrul acestei păduri există o poartă ce are legături cu dimensiunile inferioare şi că fiecare poartă de intrare are legătură cu unele manifestări în fizic, adică cu vibraţii joase sau înalte. Se spune că mulţi localnici ajunşi aici au trăit stări inexplicabile şi ocolesc zona. De fapt, este importantă intenţia şi gândirea cu care se intră în aceste locuri.Ar fi bine ca cei ce doresc să vină aici să aibă o gândire pozitivă şi o vibraţie înaltă. Cu ce stare intri aici, aşa eşti şi primit.

Am fost sfătuiţi să intrăm grupaţi şi alăturaţi unii de alţii, să ne închidem telefoanele şi să scoatem bijuteriile de aur şi argint. Cum am intrat în pădure, spiritele naturii au început să se manifeste: în jurul nostru răsunau cuvintele om bun, om bun, neamul tău străbun. Aceste cuvinte ne-au condus pe toţi cei prezenţi la ideea unei legături cu acest vechi pământ, ca şi cum acest loc ar fi fost o veche locuinţă a noastră în trecut. Un timp trecut care pare a fi prezent. Meleagul meu este meleagul tău, au spus mai departe spiritele naturii. Apoi: Om bun urmează-mi calea, / Om bun urmează calea minţii, / Fără frică. eu sunt în lumea ta, / Om bun, urmează calea, / Om bun, păstrează calea.

Ne-am oprit într-un loc într-un loc ce părea special pregătit pentru programul de iniţieri ce trebuia să aibă loc. Ajunşi aici, spiritele naturii au anunţat: Om bun, deschide-ne poarta, / Om bun, deschide-ne calea, / Om bun, lasă-ne să lucrăm pentru tine. Vocile care rosteau aceste cuvinte erau foarte melodioase, foloseau o anume intonaţie, un anume sunet, o anume vibraţie. Ai fi zis că fiecare cuvânt se scurgea din copac în copac, din plantă în plantă, unind cerul cu pământul.

Trei persoane din grup, aleşi de Lumină, urmau să primească iniţierea. Două persoane iniţierea a doua şi o persoană iniţierea întâi. Cei trei au fost aşezaţi cu faţa spre est. Totul a fost diferit faţă de alte dăţi. Au fost folosite foarte puţine cuvinte. Stările au fost înălţătoare, iar cerul părea că se manifestă pe pământ. Energia universului se contopea cu cea a pământului iar noi cei prezenţi eram un tot.

Spre finalul lucrării a început să bată vântul din ce în ce mai tare, un vânt purificator, melodios, ce aducea linişte şi calmitate.

După ce iniţierea s-a încheiat, am pornit mai departe în pădure. Era multă linişte. Într-un loc anume ne-am oprit şi am întins mâinile, identificând o stare specială, ca şi cum am fi simţit o dimensiune necunoscută care se manifesta în fizic printr-o intensă stare de căldură. Dacă înaintam un pas, ne simţeam de parcă am fi trecut brusc într-un alt loc. Greu de înţeles şi de explicat.

Un lucru este clar, este foarte important pe ce poartă intri în pădurea Hoia Baciu. În cazul nostru, Maeştrii de Lumină ne-au deschis calea şi ne-au luminat-o, astfel încât nimeni şi nimic să nu ne poată influenţa sau speria. Intenţiile noastre au fost cercetate, am fost sfătuiţi să fim calmi şi liniştiţi şi totul a fost sub control.

La un moment dat am urcat puţin şi am văzut în jur copaci crescuţi foarte ciudat, iar aparatele de fotografiat s-au oprit. În faţa mea era un copăcel ce îşi mişca frunzele ca într-un dans suav. Nu bătea niciun fel de vânt. M-am apropiat de el. Mi-am aşezat palmele în apropiere de frunzele lui , iar acestea au început să se mişte singure spre palmele mele. Era ca şi cum pomişorului îi plăcea energia mea şi dorea să o primească şi mai mult. M-am simţit ca o mamă ce oferă copilului său cea mai curată dragoste, iar copilul, în bucuria sa, îşi îmbrăţişează mama. Colegii mei au spus că am făcut o iniţiere unui pomişor.

Am făcut multe fotografii în acea zonă, iar după un timp am hotărât că trebuie să plecăm. Înţelegeam că pădurea nu mai trebuia deranjată. Chiar dacă suntem persoane cu gândire bună, produceam unele zgomote, căci eram în număr mare, deranjând liniştea de acolo.

Povestind mai târziu cu colegii mei, am înţeles cu toţii că o parte din noi a rămas în imensitatea pădurii, aşa cum se întâmplă peste tot unde suntem trimişi în misiuni.

Dragii mei, pădurea Hoia Baciu este un loc minunat, importantă este intenţia şi buna simţire cu care te apropii de ea. Dacă în acest loc se mai întâmplă anumite lucruri, este numai cu voia Bunului Dumnezeu, ce vrea ca lumea să înţeleagă că toate sunt de la el, că trebuie să credem că El există şi că totul este posibil.

Pădurea Hoia Baciu este o poartă spre rai sau spre iad, cum de fapt poate fi şi viaţa, depinde cum intri în ea şi cu ce intenţii. În pădure, ca şi în viaţă, totul este controlat de o forţă net superioară înţelegerii noastre. Este un loc în care îşi au sălaşul entităţi bune şi entităţi rele, dar nici una nu ar îndrăzni să facă rău vreunui om, iar dacă ar încerca să-l sperie pe câte unul ar face-o cu un scop, acela de a-l determina pe om să creadă mai mult.

articol de Maria Cristina Stroiny

3 răspunsuri la “Grup Agni – misiuni 2010, august: Pădurea Hoia Baciu”