Un maestru spiritual este un om obişnuit ce lucrează de vieţi de vieţi asupra propriei stăpâniri şi înălţări. De-a lungul multor încarnări, acesta a adunat nenumărate calităţi şi virtuţi care acum îl ajută în cunoaşterea naturii umane şi în îndrumarea ei. Dacă vom privi în jur, vom întâlni destui oameni ce se denumesc “maeştri spirituali”. Unii dintre ei au destul de puţină experienţă, au citit însă unele cărţi care i-au făcut să creadă că au descoperit adevărul absolut şi că îl stăpânesc. Şi-au asumat un rol cunoscând destul de puţin, încercând să îndrume un număr mare de oameni, pe care mai degrabă i-au dus în neant.

Legea universală spune că prima oară trebuie să devii propriul tău maestru, să dezvolţi nenumărate calităţi şi virtuţi pe care să ţi le însuşeşti spre propria ta ridicare. Aceste calităţi şi virtuţi pot fi dezvoltate numai pe parcursul multor vieţi, pentru că este nevoie de multă experienţă şi de un anume stil ce se formează în timp de a lucra cu omul.

Cunoaşterea este nemărginită şi cine doreşte să înveţe poate să facă acest lucru zi şi noapte, ani după ani, vieţi după vieţi, şi tot nu poate cuprinde cunoaşterea universală.

Vă asigur că un adevărat maestru nu va vorbi nimănui despre natura sa, în schimb el vă va demonstra acest lucru prin faptele şi manifestările sale.

Pentru a fi îndrumător pe pământ, trebuie mai întâi să devii recunoscut în lumile divine, căci aceste lumi nevăzute şi locuitorii lor luminoşi te vor sprijini şi îndruma în munca pe pământ.

Viaţa unui astfel de om nu este uşoară deloc, deoarece el îndrumă şi susţine nenumărate vieţi şi întâlneşte în calea sa multe obstacole şi bariere. Cărarea probaţională pe care merge el este destul de greu de străbătut, şi triumfând pe acest drum asupra slăbiciunilor sale, omul câştigă dreptul în faţa lumilor nevăzute de a ghida pe alţi oameni.

Fiecare maestru autentic are în fizic un număr mare de îndrumători din lumile nevăzute. Sub înalta lor învăţătură, el reuşeşte să aibă rezultate excepţionale în fizic. Să nu uităm că fiecare om este unic, şi fiecare are nevoie de o îndrumare tipică necesară lui. Este nevoie astfel de o cunoaştere vastă a caracterului uman pentru a ajuta la schimbarea în bine a unor destine, şi, bineînţeles, de mult har.

Rolul unui maestru autentic este acela de a-şi îndruma discipolii spre progres şi avansare, prezentându-se iubitor dar şi sever, spunându-le anumite adevăruri destul de dure cu privire la propriile lor persoane, adevăruri care i-ar putea însă ajuta evolutiv. Aceste adevăruri dure ar putea să declanşeze discipolilor stări de ură şi ranchiună la adresa maestrului lor.

E firesc ca pe parcursul învăţăturilor însuşite alături de un maestru să iasă la suprafaţă nenumărate impurităţi şi slăbiciuni pe care discipolul să trebuiască să le purifice. Oricât de dure ar fi adevărurile revelate, ele trebuie însuşite şi înţelese ca atare.

Multitudinea oamenilor ce vă înconjoară nu are niciun interes să vă spună aceste adevăruri despre voi. Mulţi dintre ei nu vor să o facă din cauză că au multe interese şi nu vor să vă piardă. În schimb un adevărat maestru nu va ezita să vă prezinte cu multe detalii aceste greşeli ce le faceţi, deoarece transcenderea lor vă va propulsa undeva foarte sus pe linia evolutivă.

Pământul este o şcoală şi zi de zi ne oferă cele mai palpitante lecţii. A avea un maestru îndrumător care să te poată ajuta să scoţi la iveală şi să purifici anumite defecte şi neconcordanţe din tine poate fi o mare şansă. Nenumăraţi discipoli lansează în univers apeluri pentru a găsi un bun maestru care să-i sfătuiască şi să-i îndrume, însă nu toate aceste rugăminţi îşi găsesc răspunsul.

Se spune că fiecare om îşi primeşte maestrul pe care îl merită. Dacă aţi întâlnit în calea voastră un aşa-zis maestru ce se manifestă cu orgolii şi mândrii, ar trebui să priviţi mai atent în voi şi să vă răspundeţi singuri la întrebarea – de ce aţi găsit un astfel de maestru. Dacă o să fiţi corecţi cu voi înşivă, vă asigur că veţi găsi răspunsul şi în acelaşi timp veţi înţelege ce trebuie transformat sau purificat în voi.

Discipolul nu trebuie să dorească să trăiască o viaţă foarte uşoară şi fără încercări. Cerul nu este interesat numai de reuşitele voastre. Pentru El este important efortul depus şi intenţiile voastre. Cel ce doreşte să evolueze trebuie să fie deschis experienţelor şi probelor de orice natură.

Oamenilor trebuie să le explicăm unde le sunt greşelile şi să le arătăm căile de reabilitare. După ce facem asta, este de datoria lor să preia ştafeta propriilor lor probleme.

Din nefericire, atâta timp cât veţi fi pe pământ, nu vă veţi afla niciodată la adăpost de griji şi nevoi.

Se spune că un discipol silitor îl poartă pe maestrul său în interior, în sufletul şi inima sa. Acest lucru îl ajută să înţeleagă că numai gândurile şi sentimentele pozitive sunt apte de a-l ajuta să progreseze. Maestrul este numai o punte de pornire. El şi numai el singur este în stare să avanseze. Trebuie numai să-şi dorească asta.

articol de Maria Cristina Stroiny

Cu câtva timp înainte de plecare, împreună cu Maeştrii de Lumină şi colegii din fizic, am stabilit poarta de intrare în pădurea Hoia Baciu, căci este foarte important pe unde intri în acest loc. Ni s-a comunicat că în centrul acestei păduri există o poartă ce are legături cu dimensiunile inferioare şi că fiecare poartă de intrare are legătură cu unele manifestări în fizic, adică cu vibraţii joase sau înalte. Se spune că mulţi localnici ajunşi aici au trăit stări inexplicabile şi ocolesc zona. De fapt, este importantă intenţia şi gândirea cu care se intră în aceste locuri.Ar fi bine ca cei ce doresc să vină aici să aibă o gândire pozitivă şi o vibraţie înaltă. Cu ce stare intri aici, aşa eşti şi primit.

Am fost sfătuiţi să intrăm grupaţi şi alăturaţi unii de alţii, să ne închidem telefoanele şi să scoatem bijuteriile de aur şi argint. Cum am intrat în pădure, spiritele naturii au început să se manifeste: în jurul nostru răsunau cuvintele om bun, om bun, neamul tău străbun. Aceste cuvinte ne-au condus pe toţi cei prezenţi la ideea unei legături cu acest vechi pământ, ca şi cum acest loc ar fi fost o veche locuinţă a noastră în trecut. Un timp trecut care pare a fi prezent. Meleagul meu este meleagul tău, au spus mai departe spiritele naturii. Apoi: Om bun urmează-mi calea, / Om bun urmează calea minţii, / Fără frică. eu sunt în lumea ta, / Om bun, urmează calea, / Om bun, păstrează calea.

Ne-am oprit într-un loc într-un loc ce părea special pregătit pentru programul de iniţieri ce trebuia să aibă loc. Ajunşi aici, spiritele naturii au anunţat: Om bun, deschide-ne poarta, / Om bun, deschide-ne calea, / Om bun, lasă-ne să lucrăm pentru tine. Vocile care rosteau aceste cuvinte erau foarte melodioase, foloseau o anume intonaţie, un anume sunet, o anume vibraţie. Ai fi zis că fiecare cuvânt se scurgea din copac în copac, din plantă în plantă, unind cerul cu pământul.

Trei persoane din grup, aleşi de Lumină, urmau să primească iniţierea. Două persoane iniţierea a doua şi o persoană iniţierea întâi. Cei trei au fost aşezaţi cu faţa spre est. Totul a fost diferit faţă de alte dăţi. Au fost folosite foarte puţine cuvinte. Stările au fost înălţătoare, iar cerul părea că se manifestă pe pământ. Energia universului se contopea cu cea a pământului iar noi cei prezenţi eram un tot.

Spre finalul lucrării a început să bată vântul din ce în ce mai tare, un vânt purificator, melodios, ce aducea linişte şi calmitate.

După ce iniţierea s-a încheiat, am pornit mai departe în pădure. Era multă linişte. Într-un loc anume ne-am oprit şi am întins mâinile, identificând o stare specială, ca şi cum am fi simţit o dimensiune necunoscută care se manifesta în fizic printr-o intensă stare de căldură. Dacă înaintam un pas, ne simţeam de parcă am fi trecut brusc într-un alt loc. Greu de înţeles şi de explicat.

Un lucru este clar, este foarte important pe ce poartă intri în pădurea Hoia Baciu. În cazul nostru, Maeştrii de Lumină ne-au deschis calea şi ne-au luminat-o, astfel încât nimeni şi nimic să nu ne poată influenţa sau speria. Intenţiile noastre au fost cercetate, am fost sfătuiţi să fim calmi şi liniştiţi şi totul a fost sub control.

La un moment dat am urcat puţin şi am văzut în jur copaci crescuţi foarte ciudat, iar aparatele de fotografiat s-au oprit. În faţa mea era un copăcel ce îşi mişca frunzele ca într-un dans suav. Nu bătea niciun fel de vânt. M-am apropiat de el. Mi-am aşezat palmele în apropiere de frunzele lui , iar acestea au început să se mişte singure spre palmele mele. Era ca şi cum pomişorului îi plăcea energia mea şi dorea să o primească şi mai mult. M-am simţit ca o mamă ce oferă copilului său cea mai curată dragoste, iar copilul, în bucuria sa, îşi îmbrăţişează mama. Colegii mei au spus că am făcut o iniţiere unui pomişor.

Am făcut multe fotografii în acea zonă, iar după un timp am hotărât că trebuie să plecăm. Înţelegeam că pădurea nu mai trebuia deranjată. Chiar dacă suntem persoane cu gândire bună, produceam unele zgomote, căci eram în număr mare, deranjând liniştea de acolo.

Povestind mai târziu cu colegii mei, am înţeles cu toţii că o parte din noi a rămas în imensitatea pădurii, aşa cum se întâmplă peste tot unde suntem trimişi în misiuni.

Dragii mei, pădurea Hoia Baciu este un loc minunat, importantă este intenţia şi buna simţire cu care te apropii de ea. Dacă în acest loc se mai întâmplă anumite lucruri, este numai cu voia Bunului Dumnezeu, ce vrea ca lumea să înţeleagă că toate sunt de la el, că trebuie să credem că El există şi că totul este posibil.

Pădurea Hoia Baciu este o poartă spre rai sau spre iad, cum de fapt poate fi şi viaţa, depinde cum intri în ea şi cu ce intenţii. În pădure, ca şi în viaţă, totul este controlat de o forţă net superioară înţelegerii noastre. Este un loc în care îşi au sălaşul entităţi bune şi entităţi rele, dar nici una nu ar îndrăzni să facă rău vreunui om, iar dacă ar încerca să-l sperie pe câte unul ar face-o cu un scop, acela de a-l determina pe om să creadă mai mult.

articol de Maria Cristina Stroiny

Având în vedere că, de obicei, copiii îşi imită părinţii, aceştia ar trebui să fie foarte atenţi la modul în care pot deveni un exemplu bun pentru copiii lor. Să nu uităm că şi noi, părinţii, avem un imens bagaj de cunoştinţe acumulat de la părinţii noştri. Dar în prezent sunt timpuri de mari schimbări în care aceste cunoştinţe şi experienţe nu se mai potrivesc cu ceea ce trăim acum. Iar noi ca părinţi trebuie să ne adaptăm schimbărilor, să ne deschidem noului, să lăsăm în urmă dogmele şi limitările impuse de atâta timp, pentru a deveni un real exemplu pentru copiii noştri.

Nivelul vibraţional al Pământului se schimbă în fiecare zi. Odată cu el trebuie să creştem şi noi, ajutând astfel la creşterea calităţii conştiinţei noastre. Vom înţelege că omenirea trebuie să devină mai unită şi că ideea de separare trebuie să dispară. O bună educaţie înseamnă să-i arătăm copilului nostru că el este un membru al familiei mondiale, că face parte dintr-un grup, ce reprezintă familia, care este lumea.

Din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama de adevăratele necesităţi ale omenirii şi conştientizează faptul că multe lucruri trebuie să se schimbe. Fiecare suflet vine pe Pământ cu un anumit program de realizat în viaţă. Şi fiecare suflet aparţine unui nivel evolutiv diferit şi implicit este deschis unui nivel diferit de conştiinţă. Cunoscând acest lucru, vom putea să susţinem mai bine prin îndrumare pe fiecare în parte.

Marea majoritate a oamenilor are ca sediu al conştiinţei planul astral-emoţional. Ştiind aceasta, rolul îndrumătorilor lor este de a-i conduce spre ridicarea conştiinţei pe planul mental şi mai apoi spre cel spiritual. Acest lucru va ajuta mult la spiritualizarea materiei.

Învăţăturile şcolilor de astăzi au un obiectiv destul de limitat. Tinerilor nu le este necesar numai un învăţământ specific care abordează linia unui anumit profil. Trebuie stimulat potenţialul fiecărui copil în parte, atât la nivel emoţional cât şi mental şi spiritual. Astfel, profesorii ar putea să-i conducă pe tineri pe calea cea mai bună ce evidenţiază talentele lor. Acest lucru va deplasa învăţăturile şi în afara sălilor de clasă.

Tinerii trebuie învăţaţi că efortul şi munca susţinută stau la baza marilor rezultate şi a autodisciplinei.

În zilele noastre, cea mai mare parte a educaţiei este orientată către tot ceea ce aduce câştig, spre o profesie cât de poate de rentabilă, trăind clipă de clipă sub jugul competiţiei.

Timpurile noi ce vin vor aduce o schimbare ce se va produce la un nivel înalt, pe măsură ce oamenii vor înceta să se mai afle în competiţie şi vor aborda cooperarea. Pentru a deschide calea acestor schimbări, noi ca părinţi trebuie, cu multă răbdare, să ne ajutăm copiii spre a se simţi iubiţi, îngrijiţi, ascultaţi şi îndrumaţi. Această bună educaţie le va aduce încrederea interioară de a face bine în orice situaţie a vieţii lor. Le trebuie inoculată încrederea în sine, susţinerea şi întărirea, şi învăţaţi că subestimarea nu îşi are rostul.

Ştim cu toţii că greutăţile de zi cu zi produc stres şi incertitudine. Asta însă nu ne opreşte în munca noastră de părinţi să fim toleranţi, răbdători în a ne îndruma copiii. Preţuirea de sine este foarte importantă, mai ales dacă este realizată cu măsură. Şi să nu uităm ca, în tot acest timp, să respectăm şi liberul arbitru al fiecăruia.

Priviţi atenţi tinerii din jurul vostru. Cu toţii sunt unici. Şi dacă printre ei veţi găsi şi multe cazuri negative, cercetaţi-le părinţii, cunoaşterea şi greşelile lor şi o să primiţi multe răspunsuri. Desigur, veţi întâlni şi cazuri în care mulţi părinţi de calitate au copii ce le aduc multe necazuri, dar şi aici sunt multe lecţii de asumat.

Dacă vrem ca viitorul omenirii să fie mult mai frumos, trebuie să luăm măsurile necesare de autoeducare, pentru a deveni un bun îndrumător, ca părinte sau ca profesor.

Aşa cum noi ne vom educa copiii, aşa va fi viitorul nostru al tuturor. Toţi vom răspunde în faţa unei puteri superioare pentru propria evoluţie şi educaţie, fiindcă astfel noi creăm viitorul, un viitor ce depinde numai de noi.

articol de Maria Cristina Stroiny

Ce înseamnă libertatea? De ce trebuie să ne eliberăm?

Multe lucruri neplăcute se întâmplă în jurul nostru din cauza proastei înţelegeri a ideii de libertate. Oamenii se cred liberi, cred că pot face tot ce doresc, îşi folosesc prost liberul arbitru şi trăiesc vieţi şi experienţe devastatoare. Îşi manifestă libertatea numai în exterior, în timp ce interiorul le este blocat de gânduri şi sentimente negre.

Libertatea trebuie descoperită prima oară în interior, apoi extinsă în exterior. Să luăm ca exemplu căsătoria.Puţini parteneri îşi găsesc în căsnicie libertatea. De ce se întâmplă aşa? Cine este de vină?

Într-o căsnicie este bine de analizat cum porneşti la drum. Din cauza iubirii pe care o trăiesc la început, cei doi parteneri nu se gândesc deloc la ideea de a fi, sau a simţi libertatea într-o relaţie. Ei doresc mereu să fie împreună. Cu timpul, când iubirea scade ca intensitate, se trezesc că doresc să fie liberi, să fugă cât mai departe unul de celălalt.

Din cauză că iubim prea mult, ne trimitem întreaga atenţie asupra partenerului şi ajungem să-l idealizăm. Ne punem toate speranţele în el, nu dezvoltăm partea masculină sau feminină din noi ce ne lipseşte, şi ne simţim incompleţi. Mulţi oameni îşi idealizează partenerul, găsind în el partea care lipseşte din ei înşişi. Dacă oamenii ar echilibra în ei partea feminină şi cea masculină, ar putea face din căsnicia lor o oază de libertate.

Să luăm alt exemplu: copilăria şi adolescenţa. Când copilul începe să crească, crede că ştie totul şi abia aşteaptă să se elibereze de sub tutela părinţilor. O mare parte din tinerii lumii nu înţeleg ce înseamnă cu adevărat ideea de libertate. De fapt, pentru a fi liber trebuie să fii pregătit. Ani de zile pentru copil, familia părea un mediu foarte bun, care îl ajuta şi susţinea spre propria ridicare. Adolescentul de mai târziu hotărăşte să nu mai accepte sfaturile părinţilor, dorind să-i părăsească. Am putea spune că acest lucru este bun. Însă trebuie să fim conştienţi că atunci când ne detaşăm sau rupem de ceva, trebuie să fim atenţi de ce ne legăm, sau spre ce ne orientăm. Ideal ar fi să ne legăm de ceva superior celor trăite până atunci. Când vă veţi hotărî să vă eliberaţi de o anumită situaţie trebuie să vă pregătiţi din timp şi să vă ataşaţi de ceva superior, căci libertatea are rostul ei.

Într-adevăr trebuie să munceşti mult pentru a deveni liber. Pentru asta trebuie să primeşti şi graţie divină. În primul rând trebuie să scapi de sub propria subjugare, de manifestările şi emoţiile negative. Prostul control al stării de a fi blochează ideea de libertate. Trebuie să ne eliberăm de tot ce constatăm că se află în noi negativ. Aceasta este adevărata eliberare.

Nu poţi să fii liber atâta timp cât interiorul tău este plin de zgură şi noroi. Te poţi elibera de acestea, legându-te de ceva mult mai luminos şi mai curat. Acest lucru numai Cerul ţi-l poate oferi.

Degeaba spunem că suntem liberi, când trăim atât de ataşaţi de familiile noastre, sau le impunem mereu câte ceva. Oare nu trebuie să le respectăm lor şi nouă liberul arbitru?

Liberi ne simţim atunci când suntem legaţi de Cer. Acesta ne acordă posibilitatea de a deveni locuitorii săi, dar dacă nu ne găsim propria libertate, acest lucru nu poate deveni posibil. Cerul şi locuitorii săi cunosc foarte bine ideea de libertate, iar lor nu putem să ne alăturăm decât într-o stare de profundă curăţenie.

Iisus a spus: “veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera!”. Dacă vă hotărâţi să vă aflaţi adevărata eliberare, trebuie să recunoaşteţi şi să acceptaţi adevărul din viaţa voastră. Numai acesta vă va elibera spiritul, iar curăţenia voastră vă va pune în legătură cu cele mai înalte spaţii.

Dacă doriţi să înţelegeţi ce înseamnă libertatea va trebui să vă legaţi de Fiinţa Unică din univers care trăieşte acest sentiment, Domnul Dumnezeul nostru!

articol de Maria Cristina Stroiny

Cu toţii avem familie şi înţelegerea noastră cu aceasta este bună sau mai puţin bună. Pentru cei ce cunosc cum funcţionează legea karmei ar fi mai uşor să înţeleagă de ce în familiile lor se întâmplă atâtea lucruri negative. Din cauza greşelilor vieţilor trecute ne naştem în anumite familii care sunt formate din persoane ce şi-au greşit unii altora. Rolul se schimbă de fiecare dată pentru a experimenta tot felul de variante. Sufletul trebuie să-şi însuşească lecţiile. O învăţătură însuşită nu mai trebuie trăită.

Dar ce ne lipseşte?

În unele cazuri poate fi vorba de buna înţelegere între membrii familiei. Trăim timpuri în care mulţi copii nu îşi mai respectă părinţii, se plâng că nu sunt ajutaţi, că nu au libertate destulă, că li se impun unele lucruri. Greşelile vin aici şi din ideile preconcepute ale părinţilor de a-şi ocroti şi ajuta copiii pentru a nu trăi greutăţile aşa cum au făcut-o ei. Însă nu îi poţi salva pe copiii tăi de toate încercările vieţii. Acestea vin special în faţa fiecăruia dintre noi pentru a ne ajuta la a înainta şi a învăţa. Mulţi copii vin din vieţile trecute cu karme de iresponsabilitate. Dacă noi ca părinţi vom ocroti aceşti copii, în loc să le facem bine, mai degrabă le vom bloca drumul responsabilizării. Toţi membrii unei familii trebuie să-şi facă datoria faţă de acea familie, aşa cum toţi membrii unei societăţi trebuie să-şi facă datoria faţă de societate.

Cât de bine se poate descurca un tânăr în societate, dacă în familie nu a ştiut să o facă? Să nu uităm ce greu a fost drumul nostru de urcare socială şi câtă muncă am depus pentru asta. Acum tinerii noştri vor să treacă peste etapa de început şi să devină şefi sau directori. Unde am greşit cu toţii ca părinţi? Ce şcoli trebuie să absolvim pentru a deveni mai buni?… E vorba de şcolile spirituale, aici poţi învăţa şi cum să devii un părinte bun.

Dar a fi bun nu înseamnă a lăsa de la tine mereu, ci a învăţa să fii şi aspru, şi bun, atunci când este nevoie. Pe copiii noştri trebuie să-i îndrumăm să muncească, să înţeleagă că efortul este necesar.

Cât despre credinţă, aceasta se învaţă şi în familie. Dacă părintele este un om credincios, copilul îi va urma exemplul.

Omul deţine în structurile sale trei sigilii karmice – unul are legătură cu greşelile făcute faţă de divinitate, al doilea cu cele faţă de familie, iar al treilea le conţine pe cele făcute faţă de societate. Noi ca oameni avem datoria să rezolvăm aceste greşeli şi să îi ajutăm prin propriul nostru exemplu şi pe copiii noştri să o facă.

Trăim timpuri de mari încercări şi schimbări. Acela care nu se adaptează, nu va putea ţine pasul şi se poate pierde pe parcurs.

Mai întâlnim şi altfel de exemple: tinerii dotaţi, aşa-zişii copii indigo şi de cristal, veniţi pe lume în anumite familii care nu îi înţeleg şi le blochează prin comportament şi impunere calea întrajutorării. Am văzut mulţi astfel de copii care, deşi veniseră cu program de întrajutorare, nu au reuşit să îl realizeze. În ultimul timp, multe spirite evoluate nu mai vor să coboare pe pământ din astfel de motive. Ei doresc ca viitorii lor părinţi să treacă spre înalta înţelegere, ca atunci când ei vor sosi, să le fie de ajutor.

Acelor tineri care deja se află în familii care îi desconsideră pentru că sunt deschişi pentru lume, le recomand următorul lucru: dragii mei, nu disperaţi, respectaţi-vă părinţii aşa cum sunt ei, ajutaţi-i dar detaşaţi-vă de toate manifestările lor, căci acesta le este nivelul evolutiv. Cât despre voi, vă recomand să vă orientaţi către persoane care gândesc ca voi şi vă pot sprijini în procesul vostru de înaintare.

În afară de familia în care ne naştem, mai există şi o altfel de familie – cea spirituală. Cu membrii acestor familii ne vom asemăna mai mult decât am face-o cu părinţii noştri. Dacă nu i-aţi găsit încă, vă sfătuiesc să lansaţi în univers un mesaj în care să rugaţi divinitatea să vă permită să vă întâlniţi familia spirituală. Vă asigur că acest lucru se va întâmpla. În sânul acestei familii veţi fi înţeleşi şi îndrumaţi spre a vă ajuta să mergeţi mai departe.

O să vină un timp când toţi vom înţelege că este nevoie să absolvim nişte şcoli speciale pentru a deveni părinţi adevăraţi. Prea multe spirite înalte au venit şi s-au jertfit alături de nişte oameni care nu au înţeles nimic.

Există două tipuri de spirite care se reîncarnează astăzi pe pământ: primul tip reprezintă omul încărcat de karmă, ce vine să-şi spele greşelile pe pământ spre propria reabilitare. Al doilea tip reprezintă spiritele evoluate care vin să sprijine pământul în acest timp al ascensiunii.

Mai mult ca niciodată este necesar ca familiile spirituale să se întâlnească şi să sprijine pe colegii lor tineri ce vin să ajute la schimbarea vibraţiei pământului. Pretutindeni în lume acest lucru se întâmplă. Dacă v-aţi regăsit, menţineţi-vă, sprijiniţi-vă, căci numai astfel veţi trece cu bine prin aceste mari încercări de zi cu zi. Când o să vă întoarceţi Acasă, cu toţii vă veţi reuni cu familiile voastre spirituale.

Vă asigur că acum, când sunteţi în Misiunea Pământ, cei din planurile celeste vă ajută şi îndrumă spunându-vă în fiecare zi: frate drag, fă tu tot ce n-am putut să facem noi, că suntem cu toţii alături de tine!

articol de Maria Cristina Stroiny

Bun găsit, prieteni şi fraţi ai noştri!

Privim cu atenţie toate cele ce sunt în jurul vostru. Uneori avem voie să participăm la ajutarea voastră, alteori nu. Astea vă sunt lecţiile. Atitudinile din trecutul vostru sunt manifestările vieţii de acum, căci trecutul creează viitorul.

Dacă ştiţi asta înseamnă că de acum veţi munci pentru propria voastră evoluţie, pentru a vă crea un prezent şi un viitor mai frumos. Într-adevăr, în lumea voastră trebuie să ai curajul de a merge mai departe. Dar ce este curajul: este o atitudine pe care o au cei ce au crescut ca nivel şi o folosesc în viaţa de zi cu zi.

V-am cercetat inimile şi am găsit acolo multă necredinţă, frică, neputinţă, neiertare, orgolii mari şi multe altele, de obicei negative. Să nu vă miraţi că, dacă veţi merge aşa şi mai departe, inima voastră va începe să cedeze. Gândirea negativă vă va distruge creierul, vor apărea migrene grave şi mari dureri în zona capului. Asta înseamnă că energiile ce se revarsă asupra voastră au început să vă schimbe nivelul vibraţional.

Cu cât vibraţia voastră creşte, de câte ori veţi gândi rău veţi avea de suferit, căci gândirea negativă scade vibraţia şi nu vă mai adaptaţi noilor energii. Să nu vă miraţi dacă în jurul vostru cei ce vor gândi rău şi vor avea inima plină de ură şi neiertare vor păţi multe neajunsuri şi boli. Luaţi aminte la toate ce vi le spunem căci sunt spre ajutorul vostru.

Mintea şi inima voastră să fie alimentată cu credinţa de mai bine, şi bine va fi în viaţa voastră. Pentru cei ce gândesc rău şi văd negativ lucrurile, aşa se vor şi întâmpla pentru ei.

Voi ce sunteţi mai deschişi la minte, nu vă lăsaţi amăgiţi de toate relele ce se întâmplă în vieţile voastre. Astea sunt încercări prin care cu toţii trebuie să treceţi. Fiecare dintre voi, în urma acestor probe, va primi, ca şi elevii la şcoală, o notă anume. Cu această notă fiecare se va înfăţişa Consiliului Karmic pentru a fi repartizat pe nivelul său vibraţional de gândire şi simţire. De data asta, acest lucru se va întâmpla în fizic şi nu va fi nevoie de o ridicare la cer.

În scurt timp acest lucru se va înfăptui şi multe se vor schimba în planul terestru. Noi suntem deschişi să vă acordăm ajutor, însă trebuie să cereţi acest lucru. Nu este nevoie de o formulă anume ci puteţi spune simplu: “am nevoie de ajutorul vostru, fiinţe ale lui Dumnezeu, pentru a mă sprijini în procesul de transformare a fiinţei mele. Fie ca lumina lui Dumnezeu să mă învăluie spre propria mea evoluţie. Amin.”

Vă asigurăm că în acest proces tranzitoriu nu sunteţi singuri. Chiar dacă fraţii voştri vă vor lăsa în suferinţă, noi nu o să vă lăsăm niciodată. Voi vă bucuraţi de mângâierea lui Dumnezeu şi a fiinţelor Lui de lumină.

În acest răstimp vrem să vă întoarceţi toată atenţia voastră spre propria persoană. Aveţi nevoie de toată atenţia voastră acordată vouă. De ceilalţi avem noi grijă.

În cazul unora dintre voi (destul de mulţi) au trecut multe vieţi în care nu aţi mai făcut acest lucru. Din dragoste pentru oameni v-aţi uitat pe voi. Acum a venit timpul să o faceţi. Spuneţi: “Suflete drag, iartă-mă că nu ţi-am acordat atenţie de mult timp, ajută-mă să ne întregim spre propria noastră ridicare.”

Pe ceilalţi, care vă aţintiţi atenţia numai asupra voastră, vă recomandăm să începeţi să schimbaţi acest lucru. Voi trebuie să învăţaţi să dăruiţi. Dacă nu o să faceţi asta, să nu vă miraţi de viaţa voastră de zi cu zi.

Vă învăţăm să treceţi cu toţii cu bine prin labirinturile noilor emisii energetice, căci fiecare zi a devenit o încercare pentru fiecare. Să nu vă mai intereseze manifestările altora, ci ale voastre. Vreţi ca lumea să se schimbe, începeţi asta cu voi. Noi nu putem face nimic dacă voi nu vreţi să luaţi măsuri să faceţi ceva pentru a vă fi mai bine.

Tiparele noilor energii ce se mişcă în jurul vostru sunt înalte şi pozitive. Dacă nu vă manifestaţi aşa, sunteţi în neconcordanţă cu ele. Şi tot ce nu este în armonie se manifestă ca rău în fizic. De asta păţiţi toate ce le păţiţi.

E bine să mergeţi plini de curaj mai departe.

Noi ştim că lucrurile se vor schimba şi că voi sunteţi autorii acestor schimbări. Da, voi cei ce doriţi ceva frumos pentru acest pământ! V-am cercetat inimile şi ştim că iubiţi acest loc.

Noi nu mai vrem să fim cei de după văl. Vă rugăm să munciţi cu toţii pentru a vă elibera de acest văl al nesiguranţei. Noi suntem alături de voi, vă privim, trăim alături de voi, dar din cauză că voi nu ne vedeţi, nu ne putem face treaba împreună. Datoria noastră este aceea de a vă ridica vibraţia, gândind şi simţind binele.

Când o mare parte din voi veţi începe să faceţi asta, o să ne vedeţi, căci lângă voi suntem demult. Abia aşteptăm asta. Avem nevoie unii de alţii mai mult decât vă închipuiţi. Putem clădi împreună un loc minunat în care cu toţii să fim fericiţi. Noi suntem fraţii voştri mai vechi şi stăm aici din timpuri străvechi apărându-ne ţara şi fraţii. Împreună vom fi mai utili acestui Pământ şi noilor lui structuri.

Dumnezeu să vă lumineze mintea şi ochii! Ca noii voştri ochi să vadă realitatea. Amin.

Bun găsit, fraţi şi surori ai noştri!

Aveţi dovada clară a toate ce se petrec în ultimul timp. Noi, cei de după văl, lucrăm neîncetat la transformarea voastră şi a tot ce aveţi în jur.

Natura toată trece printr-o transformare profundă, apele îşi mută cursul, iar tot ce vă înconjoară şi vă hrăneşte se schimbă. Cerul trimite spre voi înalte ajutoare. Nu sunteţi singuri. Frica de moarte trebuie să vă dispară şi în locul ei trebuie să se instaleze setea de viaţă. Din cauza tuturor suferinţelor şi a profundelor zbateri ce le faceţi, aţi uitat să trăiţi. Voi credeţi că faceţi asta şi că iubiţi viaţa, dar o trăiţi numai cu jumătate de măsură. O să ne spuneţi: “cum să iubim viaţa când nu avem mijloace de trai? ducem lipsuri mari şi nevoi…”

Vă înţelegem şi ştim cu toţii ce trăiţi. Aţi ajuns aici din cauză că nu aţi ştiut să vă repartizaţi bine resursele. Când aţi avut mai mult nu aţi ştiut să economisiţi şi să dăruiţi. Aţi vrut numai să primiţi. Când aţi trăit în îmbelşugare v-aţi plâns că nu aveţi de ajuns şi că sunteţi săraci. Ceea ce aţi gândit, aţi obţinut.

Însă nu toată lumea trăieşte aşa. Mulţi nu duc lipsuri. În vorba unora dintre ei este vorba de graţie divină. Ei primesc totul prin muncă corectă.

Mai sunt alţii care au destul şi ţin totul numai pentru ei. Pe aceştia îi privim foarte atent. Din cauza unor fapte bune ale vieţilor trecute ei atrag acum asupra lor energia banului. Depinde însă numai de ei cum îl folosesc. Voi, cei ce în aceste timpuri duceţi lipsă de bani, nu îi judecaţi pe cei ce îi au. E treaba lor cum îi folosesc căci vor răspunde pentru asta. Mai bine întrebaţi-vă unde aţi greşit de aţi ajuns la asemenea lipsuri. Ar fi bine să conştientizaţi acest lucru singuri şi să îl remediaţi.

E timpul marilor socoteli.

Matei vameşul vă aşteaptă la uşa vămilor. Trebuie cu toţii să plătiţi pentru a trece prin această uşă. Aceste socoteli sunt de lichidat cu Cerul şi ai săi, şi cu voi înşivă.

Încercaţi să fiţi oneşti cu propria persoană, să nu vă mai păcăliţi singuri trăind în miraj şi dorinţe deşarte. Priviţi adevărul din viaţa voastră, oricât de rău ar fi el. Obişnuiţi-vă cu el, căci nu mai trebuie să vă păcăliţi. Treziţi-vă la viaţă! Noi ştim că vă este teamă de asta. Trezirea înseamnă accesul la adevăr şi claritate. Timpurile în care trăiţi acum sunt benefice pentru mântuirea voastră, căci sunt sub ocrotirea bunului nostru Stăpân.

Suntem uneltele Lui precum şi voi sunteţi. Diferenţa dintre noi este aceea că în privinţa noastră Domnul este mult mai aspru dacă facem greşeli. Pe voi vă iartă şi vă acceptă pentru că vă priveşte ca pe nişte copii necrescuţi. Datoria noastră faţă de voi este aceea a învăţătorului faţă de elevii săi.

Noi suntem veniţi în lume pentru voi, să vă creştem.  Alături de Stăpânul nostru am venit să-i creştem pe cei mici. Voi sunteţi cei mici, ce aţi cerut Domnului să-i ajute să crească mari. În voi există această putere.

Noaptea la şcolile iniţiatice astrale primiţi învăţături în privinţa vieţii pe care o veţi trăi în trup nou. Tot acolo învăţaţi că este bine să iubiţi viaţa, acest dar de la Dumnezeu.

Voi ne spuneţi că aveţi lipsuri. Noi vă spunem că aveţi nevoie de mai multă chibzuială în toate şi că trebuie să deveniţi mai bogaţi cu duhul. Însă vechile învelişuri de tip tridimensional se manifestă în voi şi încă vă controlează. Doriţi confort şi securitate în timpuri nesigure, dar cine le-a făcut aşa? Voi.

O să spuneţi că nu este aşa. Aveţi conducătorii pe care îi meritaţi, şefii pe care îi meritaţi, subalternii şi familia pe care le meritaţi. Tot ce este şi se întâmplă în jurul vostru este ceea ce voi meritaţi. Ce va urma şi ce veţi merita depinde de voi. Veţi merita ceea ce veţi munci să meritaţi. Şi ştim că puteţi să faceţi mai mult decât aţi făcut până acum.

Ceea ce aţi aflat, puteţi să luaţi în seamă sau nu. Aveţi liber arbitru, dar trebuie să fiţi atenţi cum îl folosiţi. Ne-aţi arătat de multe ori că nu cunoaşteţi diferenţa dintre bine şi rău, adevăr şi minciună.

Ar trebui să staţi mai mult cu voi înşivă şi să vă descoperiţi lumina interioară. Acolo aveţi toate răspunsurile.

Gândind şi alegând bine vă puteţi clădi o viaţă frumoasă şi nu una de haos cum o fac unii dintre voi.

Am văzut oameni săraci care trăiesc mai frumos şi sunt mai fericiţi fiind împreună, decât mulţi oameni bogaţi. Urmaţi-le exemplul şi veţi vedea ce frumoasă este viaţa, acest dar divin. Învăţaţi să vă bucuraţi de toate ce le aveţi, dar învăţaţi şi să renunţaţi la mofturi, vicii şi defecte. Lăsaţi calităţile să iasă la suprafaţă. Iubiţi-vă şi apreciaţi-vă şi pe voi căci sunteţi atât de îndrăgiţi de Domnul!

Numai voi înşivă vă faceţi necazuri. Spuneţi-vă zilnic: eu pot, eu reuşesc, eu sunt un învingător. Repetând cu multă credinţă aceste cuvinte, asta şi veţi deveni. Este timpul creaţiei. Cuvântul şi gândul creează. Deci aveţi grijă ce gândiţi şi vorbiţi.

Vă privim cu multă speranţă şi sperăm ca aceste rânduri să vă ajute în propria voastră evoluţie.

Cu mult drag şi deschidere, vă urează numai de bine, fraţii voştri cei de după văl!

Ca de fiecare dată, nu am fost singuri. Maeştrii de Lumină ce ne însoţesc pretutindeni au participat alături de noi şi au venit şi entităţi ale locului şi marine. La îndrumarea acestora am creat un cerc de lumină care a echilibrat energiile cerului şi pământului, le-au ridicat la o vibraţie mare, acestea îmbrăcând marea şi tot ce o înconjoară.

Din relatarea entităţilor înalte am aflat că în aceste locuri se află în manifestare dimensiunea a patra, astrală, şi că se manifestă mai precis vibraţiile astralului mijlociu şi cele ale astralului superior. Ceea ce înseamnă că, încet, încet, trecem de vibraţiile astralului inferior. Deci, nu trebuie să ne mai mirăm de toate stările de fapt din jurul nostru.

Vibraţia Pământului a crescut şi e firesc ca acest lucru să se observe şi asupra structurilor şi corpului fizic uman. Aceste vibraţii înalte scot mai întâi la suprafaţă negativitatea, ceea ce se vede foarte clar în ultimul timp. Însă, toate aceste lucruri şi stări trebuie lăsate să treacă.

Ni s-a spus că oamenii trebuie să conştientizeze ce se întâmplă în jurul lor şi că se lucrează asupra unei treziri în masă. Trebuie să ştim că, dacă vrem un pământ curat sau o mare curată trebuie să muncim pentru asta, având lângă noi şi ajutorul fiinţelor din invizibil.

Am aflat acolo că vom începe cu toţii să retrăim trecutul. Vom retrăi anumite stări, de obicei negative, tristeţi, nefericiri, care trebuie să fie lăsate să treacă fără a fi blocate. Ne vom reîntâlni cu persoane din trecutul nostru cu care nu am clarificat unele lucruri. Scopul acestor întâlniri va fi refacerea relaţiilor şi reclădirea lor la un nivel vibraţional înalt. Noile noastre relaţii vor deveni din ce în ce mai bune. Rezolvând acest lucru, noi lucrăm de fapt asupra karmei, care se arde şi ne lasă drumul drept spre ascensiunea spirituală.

Aceste purificări ne reduc evolutiv ciclul de reîncarnări. La acest sfârşit al timpurilor, se lucrează intens asupra karmei. Dacă priviţi atent în jur veţi vedea că în fiecare familie se întâmplă ceva. Căsniciile karmice se destramă lăsând locul libertăţii şi unei mai bune alegeri.

Cei care nu şi-au îndeplinit o mare parte din programul pentru care au venit în această viaţă şi se încăpăţânează să stagneze vor fi retraşi din lumea fizică. Unii dintre cei mai nesilitori vor fi instruiţi în şcolile astrale, în schimb alţii vor participa din lumile lor, alături de noi, la saltul cuantic pentru care Pământul este pregătit.

Cei care s-au împovărat de păcate se vor trezi cu boli grave. Depinde de ei dacă vor vrea să facă schimbări în viaţă şi dorinţă de a se vindeca.

Iată, deci, că dimensiunile superioare ne obligă să gândim pozitiv, să devenim mai toleranţi şi răbdători, mai altruişti şi înţelepţi. Trebuie să înţelegem cu toţii că Dumnezeu ne iubeşte, şi alături de El toate fiinţele de Lumină lucrează pentru reîntregirea şi reabilitarea noastră.

Vă invit să priviţi spre viitor şi să zâmbiţi cu multă încredere. Lumina lucrează alături de voi pentru a vă duce la împlinirea celor mai frumoase idealuri.

Dumnezeu pregăteşte pentru voi ceva atât de frumos, aşa cum ar pregăti pentru El însuşi!

articol de Maria Cristina Stroiny

Trăim cu toţii pe această planetă şi, chiar dacă vrem sau nu, interacţionăm la nivel de câmp auric. Tot ce gândim sau trăim îi afectează pe toţi ceilalţi prin schimbările de energie. Majoritatea oamenilor nu cunoaşte aceste lucru.

Dacă aveţi un câmp auric puternic ce deţine mai multă energie decât al partenerului, acesta va induce un ritm mai rapid de pulsaţii în câmpul partenerului. Dacă pulsaţia câmpului vostru este mai lentă, câmpul vostru va încetini pulsaţiile partenerului.

Când oamenii îşi aleg parteneri cu un ritm de pulsaţii diferit de al lor, o fac instinctiv, pentru a-şi ridica sau micşora pulsaţiile proprii. Chiar şi comunicarea devine grea când ritmurile pulsatorii sunt diferite. Atunci când oamenii interacţionează, valuri de energie curg între ei. Când există o bună înţelegere, se realizează schimburi de energii. Interacţiunile negative se simt ca nişte suliţe, săgeţi sau ace care sfredelesc câmpul auric.

Atunci când oamenii sunt bolnavi au nevoie de mai multă energie, căci câmpurile lor sunt slabe. De obicei persoanele sănătoase tranferă multă energie către cei suferinzi.

În cadrul unei familii se dăruieşte multă energie benefică spre persoana bolnavă pentru a o ajuta să se lupte cu boala. Dacă suferinţa este de lungă durată, membrii familiei vor începe să simtă la nivel psihic manifestările bolii direct în câmpurile lor proprii. Se vor simţi obosiţi şi prost dispuşi, cu dorinţa de a se îndepărta pentru a se reîncărca energetic.

Oamenii sănătoşi trebuie să interacţioneze cu alţi oameni sănătoşi pentru a intra în armonie.

Un alt tip de interacţiune aurică se face prin corzile ce ne leagă prin chakrele noastre. Aceste corzi rămân chiar şi după moarte. Putem fi legaţi prin corzi de persoane decedate ce se află în lumile astrale. Există 5 tipuri majore de corzi:

- corzi pe care sufletul le are din legătura sa cu divinitatea

- corzi din experienţele vieţilor trecute

- corzi genetice, dobândite la naştere prin legătura cu părinţii

- corzi dobândite prin relaţiile cu părinţii

- corzi ce se dezvoltă prin relaţiile cu celelalte fiinţe umane.

Corzile sufletului se leagă întotdeauna cu Dumnezeu şi familia. Prin ele ne unim şi cu călăuza şi îngerii păzitori.

Corzile din experienţele vieţilor trecute includ vieţile trăite nu numai pe acest pământ, ci şi în alte părţi din univers.

Corzile genetice - suntem legaţi prin toate chakrele noastre de părinţi. Această legătură continuă prin tot arborele nostru genealogic. Se creează o mare reţea de corzi, care leagă toată viaţa umană înapoi în timp până la primii umanoizi de pe pământ. Astfel, suntem legaţi de toate formele de viaţă care au evoluat vreodată pe Terra.

Corzile de relaţii - corzile relaţionale dintre părinţi şi copii se dezvoltă din toate chakrele. Ele continuă să fie legate chiar dacă nou-născutul rămâne sau nu la părinţii săi. Dacă un copil este adoptat, între el şi noii lui părinţi se nasc alte corzi.

- corzile din prima chakră prezintă dorinţa de a trăi în timp fizic în relaţie cu pământul şi cu alte persoane

- corzile din chakra a doua reprezintă bucuria fertilităţii în relaţiile senzuale şi sexuale

- corzile din chakra a treia reprezintă grija faţă de sine şi faţă de ceilalţi într-o relaţie

- corzile din chakra a patra reprezintă echilibrul între iubire şi dorinţă într-o relaţie

- corzile din chakra a cincea reprezintă încrederea în liberul arbitru

- corzile din chakra a şasea reprezintă conceptele superioare utilizate în viaţă şi în relaţiile umane

- corzile chakrei a şaptea se află în legătură cu tărâmurile superioare şi reprezintă posibilitatea de integrare a lumii fizice şi a celei spirituale într-o relaţie.

Starea acestor corzi reprezintă natura relaţiilor noastre cu fiecare părinte. Ele reprezintă cât de sănătoasă şi stabilă este relaţia. Cu cât ne creăm mai multe relaţii, cu atât dezvoltăm mai multe corzi. Starea în care se află aceste corzi reprezintă natura relaţiilor pe care le avem şi care ne sunt legăturile. Unele sunt sănătoase, altele nesănătoase.

În relaţiile sănătoase aceste corzi sunt vii, luminoase, flexibile şi pulsatorii. În cele nesănătoase, corzile sunt întunecate, greoaie şi subţiri, abia vizibile şi ţepoase.

Corzile mai pot fi dezlipite, slabe şi de calitate proastă, ca şi relaţia căreia corespund.

De fiecare dată când avem o experienţă de viaţă cu cineva, se dezvoltă alte corzi. Una dintre cele dureroase experienţe din viaţa unui om este să-l piardă pe cel drag prin abandon, divorţ sau moarte. Corzile se vatămă de obicei grav după asemenea experienţe.

Problemele cu corzile relaţionale

1. probleme ale corzilor primei chakre:

- împotrivirea copilului de a se încarna

- traumă la naştere

- greutăţi fizice timpurii ale copilului

- abuz fizic la o vârstă timpurie

- rivalitatea părinţilor

- accidente ce au vătămat prima chakră şi corzile ei

Deteriorarea corzilor primei chakre creează omului probleme privind dorinţa de a trăi şi a funcţiona în lumea fizică, probleme cu împământarea şi buna relaţie cu ceilalţi. Lipsa legăturii cu pământul are ca rezultat multă teamă în lumea fizică. Bolile ce survin asftel pot fi: cancer, SIDA, artrită reumatismală.

2. probleme cu corzile chakrei a doua pot apărea ca urmare a unor:

- dificultăţi din viaţa trecută cu privire la sexualitate

- dispreţ general şi degradarea senzualităţii

- respingerea directă a exprimării senzuale şi sexuale a copilului

- abuz sexual în copilărie

- viol

- procedee medicale violente în timpul copilăriei

- comportament urât din partea partenerului de sex

- perversiuni sexuale

- imposibilitatea de a ajunge la orgasm

- imposibilitatea de a concepe, impotenţă

- cancer de prostată, infecţii vaginale, cancer vaginal, infecţii ovariene, boli inflamatorii ale organelor sexuale.

3. probleme cu corzile chakrei a treia: unii copii sunt din cale-afară de supravegheaţi. Pot încerca să se depărteze şi-şi smul corzile. Astfel, copilul nu se va mai putea lega cu aceste corzi de ceilalţi ca relaţie.

Cei care trăiesc astfel de cazuri nu sunt legaţi de părinţi şi au greutăţi în a-şi face legături cu ceilalţi. Corzile rupte îşi au originea în unele probleme cu mama şi au ca rezultat hipoglicemia, diabet, cancer la pancreas, ulcer, indigestie. Problemele cu tatăl rezultă într-un ficat leneş, boli infecţioase ale ficatului sau cancer la ficat.

4. probleme cu corzile chakrei a patra – aceste corzi se deteriorează în timpul unor relaţii de dragoste nepotrivite. Ele se amplifică de fiecare dată când trauma se repetă. De aici apar dureri de inimă, palpitaţii, fibrilaţie arterială şi deteriorarea muşchiului inimii, ceea ce duce la atac de cord.

5. probleme cu corzile chakrei a cincea – când nu funcţionează corzile acestei chakre, oamenii nu ştiu să exprime adevărul. Corzile se pot deteriora în interacţiunile cu privire la adevăr şi voinţă în cadrul unei relaţii. Ele pot veni din vieţile trecute când individul a fost trădat sau a trădat pe alţii. Pot fi deteriorate în copilărie, când copilul nu a fost crezut că a spus adevărul. Pot fi vătămate de părinţii care nu şi-au asumat responsabilitatea rolului lor. Bolile sunt hipertiroidie, guşă, defecte la gât şi boli pulmonare.

6. probleme cu corzile chakrei a şasea – pot veni din experienţele vieţilor trecute când oamenii erau obligaţi să practice religii în care nu credeau. Boli: dureri de cap, confuzie, dezorientare, deteriorări mentale, dificultăţi la învăţat.

7. probleme cu corzile chakrei a şaptea – imposibilitatea de înţelegere a divinităţii şi a integrării lumii fizice cu cea spirituală. Unele corzi din chakra a şaptea sunt conectate la tărâmurile superioare. Deteriorarea corzilor are ca rezultat depresia, nedezvoltarea totală a trupului, dureri de cap, deranjamente mentale (schizofrenie). Blocarea în trupul fizic fără legătură cu lumea spirituală, ori blocarea în lumea spirituală şi incapacitatea de a coborî pe deplin în lumea materială.

Darul vindecării există în fiecare dintre noi. Fiecare om se poate tămădui pe sine şi pe cei din jur. Este necesară credinţa, altfel vindecarea nu are loc. Anticii erau conştienţi de forţa vindecătoare a mâinilor şi o aplicau.

Dar de ce este necesară vindecarea, ce trebuie să vindecăm?

Originea durerii noastre vine din credinţa că fiecare dintre noi este izolat de toţi ceilalţi şi de Dumnezeu. Acest proces al izolării aduce durerea şi iluzia în viaţa noastră. Când ne naştem suntem conectaţi la Marea Sursă de Lumină, apoi, pe măsură ce creştem, anulăm încetul cu încetul această conexiune. Ne adaptăm unei vieţi pământene care la fiecare pas manifestă binele şi răul, adevărul şi minciuna. Învăţăm să ţinem încătuşate înlăuntrul nostru durerea şi frica, înăbuşind în acelaşi timp şi sentimentele pozitive.

Însă singura modalitate de a ne simţi în siguranţă este reconectarea la sursa divină. Pentru asta trebuie să acceptăm purificarea sentimentelor negative şi eliminarea rănilor vechi.

Mulţi oameni îşi neagă problemele de zi cu zi deoarece consideră că le este prea greu să-şi asume schimbarea în viaţa lor. Sufletul lor tânjeşte însă spre evoluţie şi nu acceptă stagnarea.

Pentru a ajunge să te vindeci trebuie să treci prin anumite etape:

1. negarea – prima etapă. Folosim acest sentiment deoarece considerăm că suntem scutiţi de experienţele grele ale vieţii. Negarea este apărarea temporară ce ne oferă timpul necesar pentru a ne pregăti în vederea acceptării a ceea ce va urma într-o etapă ulterioară. Vă este teamă că nu sunteţi pregătiţi să înfruntaţi ceva ce urmează să se întâmple. Nu uitaţi că negarea este un mod de comportament absolut normal. Nu vă judecaţi când descoperiţi că aţi intrat în această etapă. Scopul negării este acela de a ne împiedica să vedem ceea ce nu suntem pregătiţi să vedem sau să simţim. Este un sistem de apărare care ne opreşte să o luăm razna. Însă negarea pe termen lung vă poate costa foarte mult. Veţi avea nevoie de iubire atât din partea voastră înşivă, cât şi din partea altora pentru a traversa această perioadă. Trebuie să fiţi alături de oamenii în care aveţi încredere. Ceea ce se află sub negare este frica de lucrurile cu care va trebui să ne confruntăm şi prin care vom trece din cauza bolii.

2. furia – a doua etapă. Oricine trece printr-un proces de vindecare este cuprins la un moment dat de furie. Dar totul diferă de la om la om. Acest gen de furie va fi îndreptat în toate direcţiile. Manifestându-vă astfel, cei din jur vor încerca să nu mai intre în contact cu voi, iar acest lucru vă va crea o stare de disconfort şi furie.

3. târguiala – a treia etapă. Cele mai multe târguieli se fac cu Dumnezeu şi sunt ţinute secrete. Dedesubt se află de regulă un sentiment uşor de vinovăţie. În această etapă ar fi bine să renunţaţi la sentimentul de vinovăţie care vă poate duce la deprimare. Imaginaţi-vă cum se dizolvă totul într-o lumină albă.

4. depresia – a patra etapă. Depresia înseamnă acea stare de spirit pe care o resimţim atunci când energia este scăzută şi am pierdut orice speranţă de a obţine ceea ce vrem. Intrăm într-o stare de mâhnire şi nu mai dorim să avem legătură cu altcineva. Orice boală presupune renunţarea la un mod de viaţă, la o parte din trupul fizic sau la vreun obicei prost. Tratamentele dure şi medicamentele încetinesc fluxul energetic. În felul acesta deveniţi deprimat. Când trec efectele medicamentelor, fluxul energetic îşi reia cursul şi depresia dispare.

5. acceptarea – a cincea etapă. Acesta este momentul în care puteţi să vă cunoaşteţi mai bine. Puneţi sub semnul întrebării valorile conform cărora aţi trăit până în prezent şi care au ajutat la crearea bolii. Schimbaţi în viaţă ceea ce este necesar pentru a fi instalat procesul de vindecare. Acceptarea nu va veni dintr-o dată ci în doze mici şi uşoare.

6. renaşterea – a şasea etapă. acceptarea şi vindecarea conduc la renaştere, un moment în care te cunoşti pe tine într-un fel nou. În această etapă aveţi nevoie de mult timp în care să fiţi singuri, calmi, pentru a vă cunoaşte. În procesul însănătoşirii veţi descoperi că au ieşit la suprafaţă părţi din voi care erau îngropate de multă vreme. Va izbucni o cantitate mare de lumină. Va trebui să vindecaţi trecutul şi pe voi odată cu el. Aţi schimbat contextul în care vă trăiţi viaţa. Vindecându-vă pe voi, vindecaţi planeta.

7. crearea unei vieţi noi – a şaptea etapă. Se vor deschide în faţa voastră noi domenii ale schimbării, şi multe posibilităţi care păreau de neatins. Descoperiţi mai multă umilinţă, credinţă, adevăr şi iubire de sine. Aceste schimbări interne vă duc automat la schimbări externe.

Când trecem prin fiecare nivel al procesului de vindecare, suntem tentaţi să ne întoarcem la vechiul mod de a fi, la vechile judecăţi şi la viziunile înguste. Mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de multe dintre nevoile noastre. Este extrem de importantă descoperirea acestor nevoi la toate nivelurile şi îndeplinirea lor.

Elementul principal în procesul de transformare este stabilirea unei intenţii pozitive nete şi ferme. Acesta este primul pas în asumarea răspunderii pentru vindecarea de sine.