,,Omul în afara trupului” de Cristian Gănescu – Izvorul de Lumină

Izvorul de lumină

fragment din ,,Omul în afara trupului” de Cristian Gănescu, Ed. Alaya

Vorbind despre evoluţia omului şi despre nivelurile evolutive umane, trebuie făcută o distincţie fundamentală. Din punct de vedere al structurii aurice, omul nu a fost întotdeauna aşa cum se prezintă astăzi. Există astfel o mare diferenţă între modul în care se prezenta fiinţa umană acum 3000 sau 2500 de ani şi modul în care se prezintă astăzi.

În istoria spirituală a umanităţii s-au petrecut multe evenimente care au modificat atât habitatul natural al omului cât şi Terra aurica. Paralel cu modificarea structurii materiale a Pământului s-a modificat şi structura energetico-informaţională a omului.

Corpurile aurice şi-au modificat structura, iar chakrele au intrat progresiv în stare de funcţionare. La rândul său, corpul duh a suferit un proces de ,,coacere alchimică” devenind din ce în ce mai diafan şi mai deschis la culoare.

Cel mai important eveniment ce a avut consecinţe de mare amploare asupra destinului şi structurii aurice a omului îl reprezintă întruparea, acum 2000 de ani, a lui Iisus Hristos.

În actualul stadiu, oamenii manifestaţi fie în trup fizic, fie în corp duh, nu sunt decât fii ai femeii şi nu Fii ai lui Dumnezeu. Între cele două trepte evolutive mai este intercalată o a treia treaptă, de Fiu al Omului, pe care oamenii actuali încă nu au atins-o. Dacă omul nu a atins nici măcar treapta de om, dacă nu a devenit nici măcar un Fiu al Domnului, cum poate să fie dintr-o dată Fiu al lui Dumnezeu?

Fără nicio îndoială că, în decursul procesului evolutiv, omul va putea parcurge drumul de la starea de fiu al femeii la treapta de Fiu al Omului, pentru ca în final să se reîntoarcă la Sursa Primă – Dumnezeu. Dar până atunci mai este mult.

Iisus Hristos este însă cu totul altceva. Prin însăşi natura Sa, Iisus Hristos este esenţă din esenţa lui Dumnezeu, Fiinţă din Fiinţa Sa. Iisus Hristos nu este un Purtător de Lumină, ci este însuşi Izvorul de Lumină, ceea ce nu este acelaşi lucru.

Modificarea structurii aurei umane prin activitatea lui Iisus Hristos

Spiritul, învăluit într-un corp duh, se naşte din lumea materială într-un corp de carne şi primeşte numele de om. El acumulează experienţă şi karmă, moare, îşi continuă existenţa în lumea de dincolo, renaşte în lumea materială. Acesta este circuitul cosmic spiritual obligatoriu al fiinţei umane.

Scopul principal al existenţei omului în lumea materială îl constituie acumularea de experienţă şi moralitate. Cele două caracteristici fundamentale pot fi măsurate la nivelul structurii aurice ale fiecărei fiinţe umane. Structura aurică este o hartă a traseului evolutiv.

În momentul în care umanitatea a atins cel mai de jos punct al existenţei sale, în care destinul rasei umane era în cumpănă, iar karma se acumulase într-un mod intolerabil pentru instanţele cosmice, a avut loc marea ştergere. Vechea umanitate, coruptă şi decăzută, a pierit. Ulterior, Tatăl Ceresc a dat o nouă şansă umanităţii, când Pământul a devenit iarăşi capabil să susţină viaţa, iar fiii femeii s-au înmulţit răspândindu-se din nou în lumea materială.

Din păcate, chiar şi după marea ştergere, noua umanitate a călcat pe urmele celei vechi, aceleaşi erori comportamentale, aceleaşi puteri folosite abuziv, aceeaşi mândrie exagerată. Din nou, karma generală a umanităţii s-a deteriorat de la un secol la altul şi totul se îndrepta spre un dezastru general.

Atunci, în miezul istoriei umanităţii, când drumul evolutiv atinsese iarăşi cel mai jos punct, undeva, în înalturi, s-a pus problema ce-i de făcut, căci soluţiile erau doar două: ori speţa umană trebuie să dispară, ori trebuiau limitate capacităţile fiinţei umane de a dobândi puterile, care folosite abuziv puneau în pericol ordinea lumii. În acele momente cruciale s-a pus întrebarea dacă omul mai poate exista ca specie ori va trebui măturat de pe scena evolutivă.

Când umanitatea, în ansamblul ei, a atins cel mai critic punct al căderii, s-a produs cel mai important eveniment al istoriei umanităţii. Acesta a fost Întruparea Unicului Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Pentru salvarea umanităţii, căzută aproape iremediabil, a fost nevoie de sacrificiul suprem. Fiul lui Dumnezeu a coborât din Ceruri, s-a întrupat, a suferit, s-a cricificat pe Sine pe crucea lumii, a murit, a înviat a treia zi, deschizând o nouă epocă în istoria umanităţii.

Din punct de vedere al compoziţiei aurei umane, de două mii de ani se poate vorbi despre un nou tip de umanitate, diferită structural de cea existenţă anterior. Datorită evenimentelor petrecute acum 2000 de ani, paradigma standard a evoluţiei umane a fost îmbogăţită prin sădirea în structura aurică umană a patru elemente fundamentale: formarea Shainiei – chakra inimii, apariţia corpului haric al plaselor mesianice, modificarea rolului energiei vitale a sufletului, modificarea corpului duh începând cu a patra treaptă evolutivă.

În ziua de astăzi, chakra inimii Shainiah nu este în stare de funcţionare, şi cu atât mai mult nu este activată la prea multe persoane.

Shainiah nu se formează la oameni decât în urma rugăciunii creştine. Datorită activităţii acestei chakre, omul devine centrat, în relaţia sa cu cosmosul, pe elementul iubirii. Este vorba de iubirea ce transcende aspectele particulare ale existentei. Prin chakra inimii, Dumnezeu Tatăl se uneşte cu Fiul Său în om.

Al doilea element este corpul haric al plaselor mesianice la toţi oamenii care rostesc, prin viu grai şi nu doar mental, numele lui Iisus Hristos. Acesta nu aparţine omului ci a fost dăruit de către Iisus Hristos. Prin intermediul corpului haric al plaselor mesianice devine posibilă conectarea omului la Fiinţa lui Iisus Hristos ce se manifestă în Trupul de Slavă.

Al treilea element important este modificarea substanţială a rolului energiei vitale a sufletului. Datorită acţiunii energiei vitale a sufletului nu mai este posibilă activarea chakrelor şi în consecinţă nici trezirea lui Kundalini înainte de vreme.

Pentru ca omul să atingă iluminarea, trebuie să lucreze simultan asupra tuturor structurilor sale aurice, a chakrelor, a energiei vitale, de pe toate nivelurile cuantice.

Al patrulea element important este modificarea culorii corpului duh începând cu a patra treaptă evolutivă. Până acum 2000 de ani, culoarea corpului duh a celor ce atinseseră a patra treaptă evolutivă avea culoarea verde. Datorită modificărilor produse acum 2000 de ani, corpul duh a dobândit culoarea auriu.

Calea deschisă de Iisus Hristos reprezintă temelia pe care de 2000 de ani se desfăşoară existenţa tuturor oamenilor în Terra aurica, atât în palierul material, cât şi în cel eteric, astral şi spiritual.



Lăsați un răspuns

Arhiva
Free counters!