Capitol gratuit volum 4

Trimite această pagină prin email Trimite această pagină prin email

Să fii atins de lumină

Totul a început ca un joc. Era un joc frumos în care câteva persoane ce gândeau asemănător s-au adunat cu un singur scop, acela de a ajuta lumea.

Apoi, jocul a devenit din ce în ce mai serios şi unii jucători s-au retras. Au venit alţii, în schimb, care au rezistat până la sfârşitul jocului.

Am început să creez grupul Agni în anul 2006. Nu am vrut să avansez unele reguli sau să impun ceva. Doream să fie un grup altfel decât ştiam cu toţii. Numărul membrilor săi a crescut de-a lungul timpului. Am învăţat şi am trăit multe lucruri frumoase împreună.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al fiinţelor de lumină din invizibil am reuşit să realizăm lucrarea ce ne-a fost repartizată, şi anume crearea şi punerea în funcţiune a câmpului Merkaba al României şi a Cubului lui Metatron ce are ca scop purificarea.

Mai departe, lucrarea a fost preluată de fiinţele de lumină ce ştiu mai bine decât noi ce au de făcut.

În aceşti ani am cunoscut foarte multă lume. Unele persoane au venit spre mine după ce au citit cărţile, alţii au dorit să-şi controleze sănătatea la cele două aparate pe care le deţin, un aparat de diagnosticare a aurei şi analizatorul cuantic cu rezonanţă magnetică.

După ce ne-am cunoscut mai bine, unii dintre ei au vrut informaţii astrologice, alţii au dorit să înveţe tehnica Reiki şi să participe alături de grup la misiunile ce trebuia să le îndeplinim.

Am văzut multe vieţi schimbate în bine.

Dacă ar fi să vă vorbesc despre grupul Agni acum, la sfârşit de lucrare, aş putea spune următoarele:

Sunt persoane de care sunt mândră pentru că au ascensionat prin propriile puteri, depunând nenumărate eforturi şi depăşindu-se pe sine.

O parte din ei, când au venit la mine, aveau grave probleme emoţionale, ataşamente mari ce deveniseră nocive, dependenţe de alte persoane şi multe altele.

Acum, lucrurile acestea putem spune că au fost date uitării iar liniştea şi-a pus amprenta.

Mă bucur pentru medicii, asistenţii şi psihologii din grupul Agni care au fost deschişi să ducă acolo, la locul lor de muncă, terapiile alternative şi informaţiile pe care le-au primit din partea Maeştrilor Luminii.

Mă bucur pentru profesoarele din grup care au dus lumina în sălile de clase.

Mă bucur pentru studenţii pe care i-am îndrumat spre facultăţi şi care mă sunau ca pe o mamă să-mi spună notele pe care le obţineau.

Am văzut multe vieţi care s-au salvat şi, cu toate acestea, noi, ca grup, nu am primit o altă misiune.

Maeştrii Luminii ştiu mai bine de ce s-a întâmplat acest lucru. Este un semnal de alarmă că ceva este în neregulă.

Cu o seară înainte de misiunea de la Şinca Veche ne aflam cu toţii în Homorod, la o pensiune. Membrii grupului au hotărât să ne întâlnim într-o cameră şi să discutăm despre problemele noastre.

Atunci, Maeştrii Luminii le-au prezentat celor de faţă greşelile şi manifestările lor negative. Le-au atras atenţia asupra faptului că încă mai gândesc rău, încă se manifestă asemenea unor copii de ciclu primar.

Oamenii aceştia au mare valoare, dar precum Domnul o spune, se comportă ca nişte „copii rătăciţi.”

Este aşa de greu să înţelegi că eşti iubit?

Oare faptele şi manifestările mele nu le-au arătat acest lucru?

De aceea Maeştrii Luminii spuneau că pe ei i-a adunat o anumită lipsă de iubire. De aceea i-am sfătuit să ridice în ei iubirea mai presus decât credinţa, căci credinţa în fiecare clipă le poate fi zdruncinată. Dar ce au învăţat ei din toată asta?

De foarte mult timp Maeştrii Luminii au încercat să creeze pe Pământ grupuri ce au un anume ţel şi pot să se manifeste în fizic precum o ierarhie în miniatură.

Învăţături şi îndrumări au existat, s-a lucrat şi pe karmă, s-a primit chiar şi graţie divină, dar omul tot om e.

Poate unii dintre ei au venit într-un astfel de grup pentru a primi îndrumare gratuită şi a-şi satisface nevoile personale. Chiar dacă ei au venit pentru asta, recunosc că nu i-am tratat altfel decât am făcut-o cu ceilalţi membri ai grupului.

Se pare că mi-am dorit prea mult ca grupul Agni să reuşească mai bine decât au făcut-o alte grupuri.

Poate dragostea mea faţă de Dumnezeu m-a făcut să lupt din răsputeri pentru a avea rezultate bune cu aceşti oameni şi a-i demonstra Domnului că se poate. Poate mi-am dorit prea mult.

Poate timpurile nu sunt potrivite, dar ştim cu toţii că nu este aşa.

În urmă cu câţiva ani a venit la mine o doamnă, prietenă cu o fată din grupul meu. Dorise să mă cunoască. Doamna avea darul de a spune lucrurilor pe nume şi harul de a vedea vieţile trecute, dar şi ce poate să urmeze.

Alături de mine mai erau două doamne de la mine din grup. Aşa a început o discuţie în care doamna s-a referit la unele vieţi ale celor două persoane prezente.

După ce a terminat cu ele, doamna mi-a spus şi mie ceea ce vede în legătură cu viitorul meu. Voi încerca să vă expun, dacă de poate, cuvânt cu cuvânt ce mi s-a spus:

„Vă văd într-o pădure. Este întuneric. Frunzişul din jur este foarte des şi, totuşi, trebuie să faceţi prin el cale liberă.

Cu mâinile îndepărtaţi frunzişul care vă zgârie, vă răneşte. Sunteţi un deschizător de drumuri pentru alţii, pentru că văd în spatele dumneavoastră multe persoane.

Deşi crengile vă rănesc, mergeţi mai departe.

După foarte mult efort, începe să se facă lumină. Sunteţi aproape de locul în care pădurea se sfârşeşte.

Acolo este Iisus, atât de radios şi bucuros. Vă aşteaptă cu braţele deschise. Fugiţi plângând de bucurie în braţele lui.

Întoarceţi capul să vă priviţi oamenii, însă ei sunt atât de puţini…”

Am ascultat-o pe această doamnă cu mare atenţie. Ştiam că spune adevărul. O parte din mine ştia ce va urma.

Într-adevăr, ei sunt atât de puţini. Nu este nimeni de vină.

Maestrul îşi face datoria, dar nu poate trăi în locul elevilor săi.

Ei sunt lângă el, dar el e atât de singur.

Lor le este greu să-l înţeleagă.

Este atât de greu să înţelegi că eşti iubit?

Omenirea se află încă la stadiul de a nu înţelege iubirea.

Îmi pun mare bază în aceste energii ce se revarsă asupra Pământului să-i ajute pe oameni să-şi deschidă inimile, să uite de comportamentul involutiv şi să se trezească la viaţă.

Acum, la încheiere de lucrare, pot spune că sunt mândră că am putut duce la bun sfârşit misiunea oferită de Domnul.

Dar cea mai grea misiune pe care o mai am de îndeplinit până voi pleca de aici este aceea de a lupta cu dogmele şi limitările omeneşti, aceşti demoni personali care umbresc calea evoluţiei umane.

Nu ştiu încă ce lucrări vor fi repartizate grupului.

Ştiu că membrii săi trebuie să lucreze intens asupra propriilor persoane. Ştiu că nu le va fi uşor, cum nici mie nu mi-a fost uşor, dar nu am fost singură, aşa cum nici ei nu sunt singuri.

Voi merge în pas cu ei şi voi încerca să-i duc la alt nivel.

Le mulţumesc tuturor pentru că au mers până la capăt şi, chiar dacă au făcut multe greşeli, pentru mine ei sunt nişte învingători.

Le mulţumesc celor care m-au învăţat cum să nu fac.

Le mulţumesc Maeştrilor Luminii că ne-au acceptat aşa cum suntem noi, cu problemele şi gândurile noastre.

Şi vă mulţumesc dumneavoastră, doamnelor şi domnilor ce aţi citit aceste cărţi, că faceţi parte dintre cei deschişi la minte şi aţi înţeles exact tot ce am vrut să spun.

Ştiu că mai am multe de dăruit, viaţa mea e o carte deschisă.

Nu trăiesc cu teamă şi nu m-am vândut nimănui.

Vreau ca atunci când voi pleca să las ceva în urma mea, pentru că asta înseamnă să fii atins de lumină.

Mai am atâtea să vă spun, iar acesta este numai începutul.

Într-o mai bună întâmpinare, doamnelor şi domnilor!

Amin!

Arhiva
Free counters!