Clarviziune

Trimite această pagină prin email Trimite această pagină prin email

CLARVIZIUNEA reprezintă calitatea cuiva de a pătrunde, de a pricepe un fenomen în toate amănuntele lui şi de a-i prevedea desfăşurarea în viitor mai limpede decât alţii.

Pentru a avea clarviziune, clarsimţ, claraudiţie, simţul vechimii, al mirosului şi al gustului, trebuie să-ţi pierzi pe rând peceţile pe care le-ai primit la naştere. Aceste peceţi sunt puse asupra ochilor, nasului, urechilor şi gurii.

Sunt în lume oameni care în urma unor evenimente, de obicei şocante, prin care au trecut la un moment dat în viaţa lor au ajuns să aibă posibilitatea de a vedea şi auzi fiinţe din lumi diferite de lumea în care trăim. Omul dispune în interiorul său de mari capacităţi extrasenzoriale pe care le poate manifesta în fizic spre folosul semenilor săi. Cu ajutorul fiinţelor de lumină, omul care a dezvoltat aceste capacităţi poate schimba destinele oamenilor care-i cer ajutorul. Prin asta el îşi realizează misiunea personală la cei mai înalţi parametri.

Pentru un clarvăzător, un om este o carte deschisă în care este scrisă istoria sa, a omenirii şi a tuturor celor ca el. Trăind într-un vast univers, omul deţine în interiorul său cunoaşterea universală, un microunivers interior. În spatele fiecărui clarvăzător se află un mai vechi iniţiat care a contribuit la realizarea binelui şi în vieţile anterioare. Aceste haruri sunt dobândite de fiecare persoană în parte în funcţie de munca sa şi de rezultatele sale în împlinirea binelui general. Un iniţiat se uită pe sine, îi ajută pe alţii şi astfel realizează o lucrare de servire asupra lumii. El devine un viu exemplu de urmat, pentru că omenirea are nevoie de progrese pentru a progresa.

A te uita pe tine în favoarea altuia, a te dărui lumii şi a o servi, iată o calitate pe care din nefericire puţină lume o are. Persoanele care lucrează în mod altruist sunt deschizătoare de drumuri într-o epocă în care este nevoie de ajutorul lor. Prin ele, omul care merită primeşte de la Dumnezeu îndrumare şi graţie divină.

Bineînţeles, persoana dotată cu aceste capacităţi trebuie să dezvolte nenumărate calităţi şi virtuţi pentru a obţine o cunoaştere mult mai vastă asupra realităţilor exterioare.

Omul este un înalt clarvăzător, de la începuturile creaţiei sale. În periplul vieţilor sale materiale, el şi-a pierdut aceste calităţi, mai mult sau mai puţin, în funcţie de faptele sale.

Trăim un timp al înaltei schimbări în care omul, dacă ştie cum să o facă, îşi poate primi darurile înapoi. Depinde de el dacă îşi doreşte acest lucru. Domnul are atâta lumină de dăruit…

Dorinţa oricărui medium aspirant este, în mod natural, să stea de vorbă cu spiritele persoanelor dragi lui, dar este necesar să-şi modereze nerăbdarea, deoarece comunicarea cu anumite spirite prezintă uneori dificultăţi materiale care o fac imposibilă pentru începători. Pentru ca un spirit să poată comunica, între el şi medium trebuie să existe raporturi fluidice care nu se stabilesc întotdeauna instantaneu.

Este posibil câteodată ca spiritul cu care doreşte mediumul să comunice să nu fie în condiţii propice ca să răspundă, sau poate nu are posibilitatea şi nici permisiunea să răspundă la apelul care este făcut.

Înainte de a te gândi să obţii comunicări cu un anumit spirit trebuie lucrat la dezvoltarea capacităţilor, iar pentru asta trebuie să ceri ajutorul mai ales al îngerului păzitor (călăuza).

Orice evocare trebuie făcută întotdeauna în numele Domnului. Primejdia prin care trec mulţi medium începători este de a avea de a face cu spirite inferioare. Ei trebuie să ştie că, odată ancorate aceste entităţi în aura lor, le va fi foarte greu să scape de ele. Fără măsurile de precauţie necesare, nicio lucrare nu trebuie pornită.

Primul pas constă în a ne pune cu o credinţă sinceră sub protecţia Domnului şi în a cere ajutorul îngerului păzitor care este întotdeauna bun, în timp ce spiritele cu care poate comunica mediumul pot fi bune sau rele.

Al doilea pas este să ne străduim cu mare grijă să recunoaştem prin toate indiciile furnizate de experienţă natura spiritelor cu care se comunică şi faţă de care este întotdeauna prudent să fim circumspecţi.

Există si persoane care nu-şi folosesc în mod pozitiv capacitatea de medium. Aceştia prin lege divină vor fi de două ori pedepsiţi deoarece au la dispoziţie, faţă de alţii, un mijloc în plus să se lumineze şi nu profită de el. Cel care vede clar şi se împiedică este mai de condamnat decât cel care nu vede, adică nu are cunoaştere, nu e trezit. Mai e de ştiut că o calitate morală ireproşabilă a mediului îndepărtează de lângă el spiritele imperfecte.

Atunci când spiritele bune consideră că un medium nu-şi mai face bine lucrarea şi devine prin imperfecţiunile sale pradă spiritelor înşelătoare, provoacă aproape întotdeauna împrejurări care să dezvăluie defectele persoanei în cauză şi care să o îndepărteze de oamenii serioşi a căror bună credinţă ar putea fi înşelată.

Condiţiile necesare pentru ca mesajele spiritelor superioare să ajungă la noi lipsite de orice alterare sunt dorinţa binelui, alungarea egoismului şi a orgoliului. Toate imperfecţiunile mentale sunt tot atâtea porţi deschise pentru spiritele rele dar cea pe care o exploatează cu mai multă abilitate este orgoliul, pentru că este greu de recunoscut că există. Orgoliul a dus la decăderea multor medium înzestraţi cu cele mai frumoase capacităţi şi care altfel ar fi putut să devină mediumi remarcabili şi foarte utili. Dar devenind prada spiritelor mincinoase, capacităţile lor mai întâi s-au pervertit, apoi s-au anihilat, ajungând să sufere cele mai mari decepţii.

Există oameni înzestraţi cu o capacitate specială care îi face să prevadă viitorul. Aceştia sunt cei al căror suflet se desprinde de materie şi atunci spiritul este cel care vede, bineînţeles, cu permisiunea lui Dumnezeu.

Dumnezeu permite uneori să fie dezvăluite fapte ale existenţelor trecute în funcţie de scopul în care vor fi folosite. Dacă este vorba de educarea şi instruirea noastră, dezvăluirea este făcută întotdeauna spontan şi într-un mod cu totul neprevăzut. Cunoaşterea vieţilor anterioare nu va fi permisă doar pentru satisfacerea curiozităţii.

MEDIUMII

- material preluat din Allan Kardec: “Cartea mediumilor” -

Orice persoană care simte într-o oarecare măsură influenţa spiritelor este prin aceasta medium. Aşadar, se poate spune că toată lumea, cu puţine excepţii, este medium.

Această capacitate nu se manifestă la toţi în acelaşi fel, mediumii au în general o aptitudine specială pentru un anumit fel de fenomene, făcându-i să fie foarte feluriţi, pe câte manifestări sunt. Principalii sunt: cu efecte psihice, senzitivi, auditivi, vorbitori, clarvăzători, somnambuli, vindecători, scriitori.

1. Mediumi cu efecte psihice – sunt în mod special apţi să producă fenomene materiale precum mişcarea corpurilor, zgomote etc. Mediumii facultativi sunt cei care sunt conştienţi de puterea lor şi produc fenomene spiritiste prin proprie voinţă. Ei pot produce suspendarea corpurilor grele în spaţiu şi apariţii. Mediumii involuntari sau naturali sunt cei a căror influenţă se exercită fără voia lor. Ei nu sunt deloc conştienţi de puterea lor şi deseori, tot ce li se întâmplă ,,anormal” în jur nu li se pare deloc extraordinari, fiind obişnuiţi cu aceasta.

2. Persoane electrice – din această categorie de mediumi par să facă parte persoanele înzestrate cu o anumită doză de electricitate naturală, producând prin simplul contact efecte de atracţie şi de respingere.

3. Mediumi senzitivi şi impresionabili – este vorba de persoane care au posibilitatea să simtă prezenţa spiritelor prin atingerea uşoară a membrelor. Această capacitate se poate dezvolta în aşa fel încât persoana să perceapă atingerea unui spirit bun sau rău.

4. Mediumi auditivi – aceştia aud vocile spiritelor. Uneori este vorba de o voce auzită în forul interior, alteori de o voce exterioară, clară şi distinctă precum cea a unei persoane vii. Mediumii auditivi pot să intre astfel în conversaţie cu spiritele. Când au deprins obiceiul de a comunica cu unele spirite le recunosc imediat după caracterul vocii.

5. Mediumi vorbitori – la ei spiritual acţionează asupra organelor vorbirii. Mediumul vorbitor se exprimă în general fără să fie conştient de ceea ce spune, iar uneori spune lucruri complet în afara ideilor sale obişnuite, a cunoştinţelor şi chiar a puterii inteligenţei sale. Deşi este complet treaz şi într-o stare normal, rareori îşi aminteşte ceea ce a spus. Pasivitatea mediului vorbitor nu este întotdeauna completă, există unii care au intuiţia a ceea ce spun chiar în momentul în care pronunţă cuvintele.

6. Mediumi văzători – sunt înzestraţi cu capacitatea de a vedea spiritele. Există unele persoane care au această capacitate în stare normală când sunt complet treze, amintindu-şi exact tot ce văd, iar alţii o au doar într-o stare somnambulică sau vecină cu somnambulismul. Mediumul văzător crede că vede prin ochi, dar în realitate vede cu sufletul, acesta fiind motivul pentru care ei pot vedea la fel de bine şi cu ochii închişi.

7. Mediumi somnambuli – sunt instrumentele unor inteligenţe străine, sunt pasivi şi ceea ce spun nu vin de la ei. Mulţi somnambuli văd perfect spiritele şi le descriu cu aceeaşi precizie precum un medium văzător, pot să stea de vorbă cu ele şi să transmită gândirea lor.

8. Mediumi vindecători – acest gen de mediumitate constă în capacitate ape care unele persoane o au de a vindeca prin simplă atingere, prin privire sau prin gesturi.

9. Mediumi scriitori – dintre toate mijloacele de comunicare, scrierea normală este cea mai simplă, mai comodă şi completă. Această capacitate se dezvoltă prin exerciţiu.

10. Mediumi inspiraţi – orice persoană care fie în stare normal, fie în stare de extaz, primeşte prin gând comunicaţii străine ideilor sale poate fi trecută în categoria mediumilor inspiraţi. De aceea putem spune că toţi suntem medium, pentru că nu există persoană care să nu aibă spiritele ei protectoare care fac toate eforturile să îi sugereze gânduri salutare.

Arhiva
Free counters!